Ducându-mă cu gândul în trecut, îmi aduc aminte de „aventurile” în care mă angajam cu părinții prin oraș. Că a merge prin oraș la vârsta aia era o aventură. După o sută de metri ziceam, atât eu cât și sora mea, că ne dor picioarele și voiam în brațe. :) Mai departe, țin vag minte că pe la 4 ani mi-au zis părinții că acum am patru ani, și respectiv îmi amintesc prima duminică când am realizat că mama și tata nu lucrează duminica. Asta era pe vremea lui Ceaușescu; dacă nu știți, pe atunci sâmbăta se lucra.
Dar cam atât. Mai exact, nu țin minte prima dată când am spus „mama”, și nici primul pas făcut, sau prima căzătură. Nu țin minte prima fată care s-a ocupat de noi, și nici rudele sau prietenele mamei care, am înțeles apoi, ne cocoloșeau și ne cumpărau tot ce ne doream. Iar dacă mă întrebați de produse bebelusi, ce mâncam, ce haine aveam, ce altceva ne dădeau ai mei, evident că n-aș putea să evoc și să vă povestesc. După cum nu rețin nici cărucioarele pe care le-am stricat plimbându-ne în ele, iar dacă aș da acum o căutare pe Google după magazin carucioare copii, nu mi-aș aduce aminte nici să văd cărucioarele în față. Tot ce vă pot spune e că rețin clar că m-am născut într-o zi însorită de vară. Dar mai departe, e ceață. :)
De fapt, memoria umană are limitele sau mai bine zis particularitățile ei. Noi credem că o cunoaștem, și în general noi credem multe cu privire la noi și la cât de bine ne cunoaștem și înțelegem. Dacă vă întrebați ce-ați făcut acum un an la data de azi, de dimineață până seara, mai știți? Memoria nu funcționează așa cum ne-am aștepta, iar acest lucru a fost valabil atât la noi cât și la cei care acum sunt bebeluși. Diferența este că acum, apropo și de faptul că l-am menționalt pe nenea Google, acum avem la dipoziție tehnologia modernă. Acum putem face poze. Așa că, peste ani și ani, copiii noștri (asta după ce vom ajunge acolo,adică să avem copii, evident) se vor putea admira în imagini vii sau chiar în filmulețe, alături de șosetuțele, păpușile, accesoriile port bebe și ce mai aveau ei la vârsta când încă gângureau. Fie și numai pentru asta, tehnologia aduce cu ea unele avantaje.
Care sunt primele voastre amintiri?
Dar cam atât. Mai exact, nu țin minte prima dată când am spus „mama”, și nici primul pas făcut, sau prima căzătură. Nu țin minte prima fată care s-a ocupat de noi, și nici rudele sau prietenele mamei care, am înțeles apoi, ne cocoloșeau și ne cumpărau tot ce ne doream. Iar dacă mă întrebați de produse bebelusi, ce mâncam, ce haine aveam, ce altceva ne dădeau ai mei, evident că n-aș putea să evoc și să vă povestesc. După cum nu rețin nici cărucioarele pe care le-am stricat plimbându-ne în ele, iar dacă aș da acum o căutare pe Google după magazin carucioare copii, nu mi-aș aduce aminte nici să văd cărucioarele în față. Tot ce vă pot spune e că rețin clar că m-am născut într-o zi însorită de vară. Dar mai departe, e ceață. :)
De fapt, memoria umană are limitele sau mai bine zis particularitățile ei. Noi credem că o cunoaștem, și în general noi credem multe cu privire la noi și la cât de bine ne cunoaștem și înțelegem. Dacă vă întrebați ce-ați făcut acum un an la data de azi, de dimineață până seara, mai știți? Memoria nu funcționează așa cum ne-am aștepta, iar acest lucru a fost valabil atât la noi cât și la cei care acum sunt bebeluși. Diferența este că acum, apropo și de faptul că l-am menționalt pe nenea Google, acum avem la dipoziție tehnologia modernă. Acum putem face poze. Așa că, peste ani și ani, copiii noștri (asta după ce vom ajunge acolo,adică să avem copii, evident) se vor putea admira în imagini vii sau chiar în filmulețe, alături de șosetuțele, păpușile, accesoriile port bebe și ce mai aveau ei la vârsta când încă gângureau. Fie și numai pentru asta, tehnologia aduce cu ea unele avantaje.
Care sunt primele voastre amintiri?
