Nu mai știu cum sau de la ce a pornit, dar zilele trecute m-am trezit gândindu-mă la faptul că dacă arunci o bilă într-un perete, se va întoarce, deoarece lovind peretele, va fi împinsă înapoi, cu o forță egală și de sens opus. Dar nu va ajunge chiar până la tine, deoarece mai intervine frecarea cu aerul, care acționează ca o frână. Și iarăși m-am gândit la cum se deplasează norii pe cer, pe baza presiunii atmosferice. Și alte asemenea chichițe tehnice, pe care nici nu le mai rețin exact. Bineînțeles, dacă s-ar pune problema calculării vitezei bilei și a locului exact unde se va opri din drumul ei de la perete spre tine, cum să vă zic, e ca un coșmar. Adică trebuie să ții cont de niște legi fizice, exprimate-n niște teoreme, să aplici niște formule complexe pentru a determina... ce? O nimica toată. Cui îi pasă că bila se oprește la unul sau la doi centimetri de tine? Ce nevoie are spiritul uman, însetat cel mai adesea de muzică, de literatură sau de poezie, să se murdărească cu aceste detalii anoste și lipsite de farmec?
Și totuși, cunoașterea acestor detalii (de către cei care au avut aplecare spre ele) este exact lucrul care a făcut cu putință apariția în timp a tot ceea ce numim astăzi tehnologie. De la banalele instrumente de făcut una-alta prin casă (pistol de lipit, șurubelniță etc) și până la sateliții care orbitează în jurul Pământului sau Lunii. Am avut un coleg de clasă, în ciclul primar (de fapt clasele 1-8), care avea o pasiune pentru a încerca să repare chestii și pentru a înjgheba tot felul de dispozitive. A fost și la cercul de lucru manual, a încercat el să facă și tot felul de circuite, mă rog, era fixul lui. Acum are firmă de reparat telefoane mobile. Și îi merge foarte bine. Se ocupă exact cu ceea ce-și dorea. Drept pentru care (știți că expresia e pleonastică?) lui îi este consacrată imaginea de mai sus (preluată de pe o pagină cu scule Bosch). Cred că destinul nostru se întrevede încă din preocupările pe care le avem când suntem mici. Eu pe clasele 1-4 eram atras de calcule matematice, de criptări, inventam coduri și scriam codificat tot felul de lucruri. Ulterior am ajuns să mă ocup de informatică, calculatoare, internet și chestii din astea. Și îmi merge foarte bine, inclusiv la ce ține de hobby, cum ar fi blogul, unde țin să vă anunț că tocmai mi-a crescut PageRank-ul de la 2 la 3. Mă bucur că Google mă iubește.
Domeniul la care stau mai slab este cel al chestiilor manuale. Instalații, electricitate, lucruri din astea, la care prietenul meu excelează. Motiv pentru care de câte ori mi se strică ceva prin casă, apelez la un specialist. Sigur, un cui îl bat și eu. Dar dacă vreau să-mi schimb instalația electrică, nu mă bag. Așa am chemat odată pe cineva să-mi facă niște modificări la curent, un tip simpatic de altfel, care torăia într-una. Mi-a schimbat niște becuri în bucătărie, care se tot ardeau. În timp ce lucra, îmi povestea cum vecinii lui îl cheamă să le facă una-alta, și ce nașpa clienți îs vecinii în general. Evident, în caz că nu v-ați prins, pentru că nu prea plătesc. Mai verifica una-alta, avea un aparat de genul celui din imagine, care pentru cei care nu știți e un stabilizator de tensiune, ori poate cel care mi-a reparat televizorul avea ceva de tipul ăsta, că v-am zis că nu-s expert și le mai încurc. În timp ce-mi povestea, eu îl admiram tacit pentru măiestria pe care o are la instalații, becuri și alte asemenea. Vreau să vă zic că a ținut becul pe care l-a pus fix 5 minute după ce a plecat de la mine. Apoi s-a ars din nou.
Al doilea electrician adus a fost, de data asta, mult mai bun. Ăla mi-a identificat foarte repede buba, care nu era de la bec ci de la dulie, plus mi-a rezolvat și îmbunătățit toată instalația electrică din casă. Problemele au început să apară când a vrut să se bage și la instalația de apă din baie. Care nu era chiar pe nișa electricitate, ci mai mult pe nișa... apă. :) Apă care mai curgea, așa încât baia respectivă nu prea o foloseam. Nu era mare bai, că aveam încă una principală, dar dacă tot a zis că rezolvă... ok. Mi-a făcut comandă de niște țevi, coturi, chestii și parachestii, le-am notat, s-a dus cineva să le cumpere pentru a doua zi. După care a doua zi a făcut ceva, apoi a zis că revine... și tot așa. Până n-a mai revenit. Nici în ziua de azi. Mi-au rămas de la el mai multe piese, gen masini de gaurit (cam ca bormașina din imagine) și încă câteva, vreau să zic că destul de costisitoare. Încă mă mai salută când ne vedem pe stradă. Și trebuie să vă spun că meseriașul chemat ulterior s-a crucit de ce modificări a vrut respectivul să facă. Și a comandat un alt set de piese și a luat totul de la zero.
Dar nici acel meseriaș n-a dus lucrul până la capăt. Despre asta însă, cu o altă ocazie...
Și totuși, cunoașterea acestor detalii (de către cei care au avut aplecare spre ele) este exact lucrul care a făcut cu putință apariția în timp a tot ceea ce numim astăzi tehnologie. De la banalele instrumente de făcut una-alta prin casă (pistol de lipit, șurubelniță etc) și până la sateliții care orbitează în jurul Pământului sau Lunii. Am avut un coleg de clasă, în ciclul primar (de fapt clasele 1-8), care avea o pasiune pentru a încerca să repare chestii și pentru a înjgheba tot felul de dispozitive. A fost și la cercul de lucru manual, a încercat el să facă și tot felul de circuite, mă rog, era fixul lui. Acum are firmă de reparat telefoane mobile. Și îi merge foarte bine. Se ocupă exact cu ceea ce-și dorea. Drept pentru care (știți că expresia e pleonastică?) lui îi este consacrată imaginea de mai sus (preluată de pe o pagină cu scule Bosch). Cred că destinul nostru se întrevede încă din preocupările pe care le avem când suntem mici. Eu pe clasele 1-4 eram atras de calcule matematice, de criptări, inventam coduri și scriam codificat tot felul de lucruri. Ulterior am ajuns să mă ocup de informatică, calculatoare, internet și chestii din astea. Și îmi merge foarte bine, inclusiv la ce ține de hobby, cum ar fi blogul, unde țin să vă anunț că tocmai mi-a crescut PageRank-ul de la 2 la 3. Mă bucur că Google mă iubește.
Domeniul la care stau mai slab este cel al chestiilor manuale. Instalații, electricitate, lucruri din astea, la care prietenul meu excelează. Motiv pentru care de câte ori mi se strică ceva prin casă, apelez la un specialist. Sigur, un cui îl bat și eu. Dar dacă vreau să-mi schimb instalația electrică, nu mă bag. Așa am chemat odată pe cineva să-mi facă niște modificări la curent, un tip simpatic de altfel, care torăia într-una. Mi-a schimbat niște becuri în bucătărie, care se tot ardeau. În timp ce lucra, îmi povestea cum vecinii lui îl cheamă să le facă una-alta, și ce nașpa clienți îs vecinii în general. Evident, în caz că nu v-ați prins, pentru că nu prea plătesc. Mai verifica una-alta, avea un aparat de genul celui din imagine, care pentru cei care nu știți e un stabilizator de tensiune, ori poate cel care mi-a reparat televizorul avea ceva de tipul ăsta, că v-am zis că nu-s expert și le mai încurc. În timp ce-mi povestea, eu îl admiram tacit pentru măiestria pe care o are la instalații, becuri și alte asemenea. Vreau să vă zic că a ținut becul pe care l-a pus fix 5 minute după ce a plecat de la mine. Apoi s-a ars din nou.
Al doilea electrician adus a fost, de data asta, mult mai bun. Ăla mi-a identificat foarte repede buba, care nu era de la bec ci de la dulie, plus mi-a rezolvat și îmbunătățit toată instalația electrică din casă. Problemele au început să apară când a vrut să se bage și la instalația de apă din baie. Care nu era chiar pe nișa electricitate, ci mai mult pe nișa... apă. :) Apă care mai curgea, așa încât baia respectivă nu prea o foloseam. Nu era mare bai, că aveam încă una principală, dar dacă tot a zis că rezolvă... ok. Mi-a făcut comandă de niște țevi, coturi, chestii și parachestii, le-am notat, s-a dus cineva să le cumpere pentru a doua zi. După care a doua zi a făcut ceva, apoi a zis că revine... și tot așa. Până n-a mai revenit. Nici în ziua de azi. Mi-au rămas de la el mai multe piese, gen masini de gaurit (cam ca bormașina din imagine) și încă câteva, vreau să zic că destul de costisitoare. Încă mă mai salută când ne vedem pe stradă. Și trebuie să vă spun că meseriașul chemat ulterior s-a crucit de ce modificări a vrut respectivul să facă. Și a comandat un alt set de piese și a luat totul de la zero.
Dar nici acel meseriaș n-a dus lucrul până la capăt. Despre asta însă, cu o altă ocazie...
