Dacă internetul este o rețea gigantică de autostrăzi, atunci eu sunt în mod cert un fan al plimbărilor cu mașina. Unele călătorii le fac de plăcere, altele de nevoie dar oricum aș pleca de acasă, ajung aproape întotdeauna în locuri care mi-s familiare sau pe care le înțeleg. Astăzi însă am intrat pe un site unde se comercializează aparate de tip sistem control acces sau RFID. La care, ca să fiu sincer, m-am uitat ca respectivul personaj de fabulă la poartă nouă. Pentru că nici eu n-am mai auzit de astfel de aparate, nici prezentarea de pe site, mult prea tehnică și seacă, nu a fost de natură să mă lămurească. Drept urmare, m-am documentat puțin, și anume intrând pe Wikipedia, despre ce-s mașinăriile respective. Și acum o să vă explic și domniilor voastre.
Un dispozitiv RFID este un aparat care poate controla sau detecta de la distanță, pe bază de unde radio, un alt dispozitiv sau aparat situat totuși în apropiere. Principiul este oarecum asemănător cu cel pe baza căruia funcționează telecomanda dar are aplicații diferite. De exemplu, cel mai adesea se vorbește în acest domeniu de etichete rfid, care nu sunt altceva decât un fel de tracking device-uri, adică mici semnături ce pot fi urmărite sau detectate de respectivele aparate. Pe site dimensiunea lor era respectiv mică și forma în care erau livrate semăna cu o bandă adezivă, sau cu niște timbre (prețul 0,45 euro pentru cine-l interesează). Evident, se pot folosi în comerț, după cum probabil deja v-ați imaginat. Adică se pot urmări mai ușor produsele din magazin, respectiv se poate preveni furtul lor, din ce-am înțeles. Însă pe Wikipedia se vorbește de dimensiuni aproape miniaturale, de sub 1 mm pătrat, la care s-a ajuns în cazul acestor etichete! Vă dați seama, deja se pot implanta sub piele.
Nu neapărat sub a noastră. Animalele pot fi urmărite prin astfel de metode mult mai ușor, căci un RFID poate detecta semnalul emis de o etichetă și la peste 50 de metri distanță de sursă. Există și alte utilizări, cum ar fi la controlul pașapoartelor (nu se practică în EU), urmărirea cărților dintr-o bibliotecă, nivelul de acces al anumitor persoane (vorbim din nou de implanturi sub piele) șamd. Evident, progresele tehnologice și dimensiunile mici la care s-a ajuns au născut și multiple speculații și controverse. Un elev de liceu din Texas a fost suspendat pentru că a evitat să poarte un ecuson cu cip RFID. Și, lucru cunoscut, românii au protestat împotriva folosirii microcipurilor pe documentele de călătorie.
Aparatele și trăznăile de pe site-ul vizitat de mine sunt însă, am impresia, mai domestice, cam din zona comercialului, a pontajului electronic, a cardurilor. Totuși, bine de știut.
Un dispozitiv RFID este un aparat care poate controla sau detecta de la distanță, pe bază de unde radio, un alt dispozitiv sau aparat situat totuși în apropiere. Principiul este oarecum asemănător cu cel pe baza căruia funcționează telecomanda dar are aplicații diferite. De exemplu, cel mai adesea se vorbește în acest domeniu de etichete rfid, care nu sunt altceva decât un fel de tracking device-uri, adică mici semnături ce pot fi urmărite sau detectate de respectivele aparate. Pe site dimensiunea lor era respectiv mică și forma în care erau livrate semăna cu o bandă adezivă, sau cu niște timbre (prețul 0,45 euro pentru cine-l interesează). Evident, se pot folosi în comerț, după cum probabil deja v-ați imaginat. Adică se pot urmări mai ușor produsele din magazin, respectiv se poate preveni furtul lor, din ce-am înțeles. Însă pe Wikipedia se vorbește de dimensiuni aproape miniaturale, de sub 1 mm pătrat, la care s-a ajuns în cazul acestor etichete! Vă dați seama, deja se pot implanta sub piele.
Nu neapărat sub a noastră. Animalele pot fi urmărite prin astfel de metode mult mai ușor, căci un RFID poate detecta semnalul emis de o etichetă și la peste 50 de metri distanță de sursă. Există și alte utilizări, cum ar fi la controlul pașapoartelor (nu se practică în EU), urmărirea cărților dintr-o bibliotecă, nivelul de acces al anumitor persoane (vorbim din nou de implanturi sub piele) șamd. Evident, progresele tehnologice și dimensiunile mici la care s-a ajuns au născut și multiple speculații și controverse. Un elev de liceu din Texas a fost suspendat pentru că a evitat să poarte un ecuson cu cip RFID. Și, lucru cunoscut, românii au protestat împotriva folosirii microcipurilor pe documentele de călătorie.
Aparatele și trăznăile de pe site-ul vizitat de mine sunt însă, am impresia, mai domestice, cam din zona comercialului, a pontajului electronic, a cardurilor. Totuși, bine de știut.
