Notă: Tocmai mi-am șters tot ce am avut în draft, că majoritatea erau doar frânturi de idei, dar am găsit un articol despre ministrul culturii. Și nu mă-ndură inima să-l șterg. E din 16 ianuarie, dar merge. Așa că îi redau conținutul mai jos, așa cum era în draft. :)
Alaltăieri a fost, după cum bine știți, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Alaltăieri, adică tot pe 15 ianuarie, a fost și Ziua Culturii Naționale. Context în care Gigel Știrbu, ministrul culturii, a făcut niște declarații. Din care îmi permit și eu să spicuiesc mai jos. Și să-mi dau cu părerea.
Cumva, Gigel Știrbu reușește să facă umor involuntar. Cumva, declarațiile lui sună amuzant. Și mie mi-a plăcut Luceafărul dintotdeauna, dar mai ales de când l-am citit. Asta-i o chestie personală, numa' bună de pus pe blog. După care discuția se comută de pe blog pe Monitorul Oficial, unde suntem informați că Luceafărul este cea mai importantă operă pe care poetul național a scris-o. Și trebuia spus poetul național, doar nu era să zică Eminescu, nu? Sună prea simplu. Ca și cum aș zice eu Gigel în loc de ministrul culturii. N-am prea înțeles cu aspectul. Cel mai important aspect.
Pentru mine, declarația de mai sus reprezintă sublimul activității politice și economice a lui Știrbu. Aș spune că Știrbu însuși reprezintă sublimul politicii românești, dar în ignoranța mea nu știu dacă politica românească are măcar un punct de sublim. Sau un aspect. Parcă nu tot politicienii vremii erau ținta predilectă a poetului?
Întotdeauna am fost de părere că Hollywoodul produce comedii forțate și lipsite de umor. Scena politică românească ar trebui să primească un Oscar, cel puțin la aspectul ăsta. Începutul, oricum, e promițător. De sublim.
Alaltăieri a fost, după cum bine știți, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Alaltăieri, adică tot pe 15 ianuarie, a fost și Ziua Culturii Naționale. Context în care Gigel Știrbu, ministrul culturii, a făcut niște declarații. Din care îmi permit și eu să spicuiesc mai jos. Și să-mi dau cu părerea.
Luceafărul mi-a plăcut întotdeauna. Pentru mine, Luceafărul reprezintă cel mai important aspect, cea mai importantă operă pe care poetul naţional a scris-o.
Cumva, Gigel Știrbu reușește să facă umor involuntar. Cumva, declarațiile lui sună amuzant. Și mie mi-a plăcut Luceafărul dintotdeauna, dar mai ales de când l-am citit. Asta-i o chestie personală, numa' bună de pus pe blog. După care discuția se comută de pe blog pe Monitorul Oficial, unde suntem informați că Luceafărul este cea mai importantă operă pe care poetul național a scris-o. Și trebuia spus poetul național, doar nu era să zică Eminescu, nu? Sună prea simplu. Ca și cum aș zice eu Gigel în loc de ministrul culturii. N-am prea înțeles cu aspectul. Cel mai important aspect.
Pentru mine, Luceafărul reprezintă sublimul culturii româneşti.
Pentru mine, declarația de mai sus reprezintă sublimul activității politice și economice a lui Știrbu. Aș spune că Știrbu însuși reprezintă sublimul politicii românești, dar în ignoranța mea nu știu dacă politica românească are măcar un punct de sublim. Sau un aspect. Parcă nu tot politicienii vremii erau ținta predilectă a poetului?
Întotdeauna am fost de părere că Hollywoodul produce comedii forțate și lipsite de umor. Scena politică românească ar trebui să primească un Oscar, cel puțin la aspectul ăsta. Începutul, oricum, e promițător. De sublim.
