Homefront este o penibilitate de film. Încă unul pe care l-am văzut în diagonală și pe sărite, pentru că nu poate fi văzut altfel. Păcat că Jason Statham a ales să devină un fel de Steven Segal, că are potențial de mai mult. Dar mno, probabil că rolurile mai bune pe care le-a prins sunt un joc al conjuncturii. Adică el se bagă la orice și-atunci rezultatul depinde de scenariu.
Povestea e plină de clișee. Un polițist sub acoperire care a dus la prinderea unui celebru traficant de droguri, se retrage cu fetița lui (de circa 14-15 ani) într-o localitate mai izolată, unde să nu-l știe nimeni. Dar evident, și orășelul acela are „tartorul” lui, care află cine-i eroul nostru și pune de niște focuri de artificii. Numai că și-a găsit nașul.
Unele clișee sunt de-a dreptul stridente, cu Statham fugind, la propriu, după coada unei mâțe, pe care o salvează până la urmă și-o mângâie în drum spre casă, sau cu fetița lui care e răpită. V-am zis că știe și să se bată? Fetița. Vă zic acum. Mno, din ăstea, super-răsuflate.
Păcat.
Povestea e plină de clișee. Un polițist sub acoperire care a dus la prinderea unui celebru traficant de droguri, se retrage cu fetița lui (de circa 14-15 ani) într-o localitate mai izolată, unde să nu-l știe nimeni. Dar evident, și orășelul acela are „tartorul” lui, care află cine-i eroul nostru și pune de niște focuri de artificii. Numai că și-a găsit nașul.
Unele clișee sunt de-a dreptul stridente, cu Statham fugind, la propriu, după coada unei mâțe, pe care o salvează până la urmă și-o mângâie în drum spre casă, sau cu fetița lui care e răpită. V-am zis că știe și să se bată? Fetița. Vă zic acum. Mno, din ăstea, super-răsuflate.
Păcat.
