De mic copil am fost fascinat de lemn. De exemplu, mă visam și îmi imaginam cum locuiam undeva într-o pădure, sau o cutreieram, sau mă ascundeam în ea. Pădurea juca pentru psihicul meu de copil un rol matern, de protecție, de casă. Sunt convins că pentru multe alte persoane codrul are un rol special în subconștient. De exemplu, o fostă iubită mi-a zis că avea un fel de fantezie sau imagine care se repeta, cu ea locuind într-o casă din mijlocul unei păduri, casă foarte împodobită pe dinafară dar cu un interior simplu.
Pe mine mă atrăgeau filmele în care nepotul mergea la țară, unde unchiul sau bunicul avea un fel de atelier, în care prelucra lemnul. Bineînțeles, nu mă refer deloc la gaterele noaste mioritice, unde se măcelăresc bușteni din pure considerații pecuniare (adică bănești), ci la meșteșugul de prelucrare a lemnului, de transformare a lui în ceva util: un scaun, o ușă, elemente care combină tâmplăria cu arta. Un coș de nuiele. Le vedem încă la unii țigani, prin piețe. O ramă din lemn pentru un tablou.
Din păcate astăzi satele sunt goale iar cei rămași sunt fie bătrâni, fie dezinteresați de lemn din acest punct de vedere. Deși, poate, n-ar trebui să fie. Am văzut de exemplu un reportaj în care o tipă pasionată de așa ceva achiziționa scaune, fotolii și balansoare vechi sau foarte vechi de la țărani, le repara (căci multe erau stricate), le întărea, le vopsea, le lăcuia și apoi le vindea la străini pe prețuri extrem de mari. Și prin asta câștiga o mulțime de bani practicând un hobby. Ce-i drept, scaunele arătau la final ca niște adevărate piese mobiliere de lux.
Folosirea lemnului nobil ca semn al luxului este una din dovezile că acesta nu și-a pierdut încă valoarea. Astăzi avem cabane și chiar case moderne din lemn, și mă refer aici la case dotate cu cele mai noi facilități și construite pe baza ultimelor tehnologii din domeniu, mașini cu borduri de lemn, ba chiar unele teme de site-uri sau interfețe pentru jocuri (de exemplu de șah) au variante „wooden”. Poate pentru că copacii sunt un element de legătură cu natura, de care avem atât de multă nevoie în ziua de azi.
Dacă ar fi să locuiți undeva izolat, departe de zgomotul orașelor, în plină natură, unde v-ați imagina? Presupunând că ați dispune de tot confortul? Într-o casă din lemn, putând funcționa ca o cabană dar fiind simultan dotată cu ultimele facilități și accesorii, este răspunsul pe care vi l-aș da eu în acest moment.
Din păcate însă, defrișările continuă în România...
Pe mine mă atrăgeau filmele în care nepotul mergea la țară, unde unchiul sau bunicul avea un fel de atelier, în care prelucra lemnul. Bineînțeles, nu mă refer deloc la gaterele noaste mioritice, unde se măcelăresc bușteni din pure considerații pecuniare (adică bănești), ci la meșteșugul de prelucrare a lemnului, de transformare a lui în ceva util: un scaun, o ușă, elemente care combină tâmplăria cu arta. Un coș de nuiele. Le vedem încă la unii țigani, prin piețe. O ramă din lemn pentru un tablou.
Din păcate astăzi satele sunt goale iar cei rămași sunt fie bătrâni, fie dezinteresați de lemn din acest punct de vedere. Deși, poate, n-ar trebui să fie. Am văzut de exemplu un reportaj în care o tipă pasionată de așa ceva achiziționa scaune, fotolii și balansoare vechi sau foarte vechi de la țărani, le repara (căci multe erau stricate), le întărea, le vopsea, le lăcuia și apoi le vindea la străini pe prețuri extrem de mari. Și prin asta câștiga o mulțime de bani practicând un hobby. Ce-i drept, scaunele arătau la final ca niște adevărate piese mobiliere de lux.
Folosirea lemnului nobil ca semn al luxului este una din dovezile că acesta nu și-a pierdut încă valoarea. Astăzi avem cabane și chiar case moderne din lemn, și mă refer aici la case dotate cu cele mai noi facilități și construite pe baza ultimelor tehnologii din domeniu, mașini cu borduri de lemn, ba chiar unele teme de site-uri sau interfețe pentru jocuri (de exemplu de șah) au variante „wooden”. Poate pentru că copacii sunt un element de legătură cu natura, de care avem atât de multă nevoie în ziua de azi.
Dacă ar fi să locuiți undeva izolat, departe de zgomotul orașelor, în plină natură, unde v-ați imagina? Presupunând că ați dispune de tot confortul? Într-o casă din lemn, putând funcționa ca o cabană dar fiind simultan dotată cu ultimele facilități și accesorii, este răspunsul pe care vi l-aș da eu în acest moment.
Din păcate însă, defrișările continuă în România...
