Dacă ar fi să fac o comparație între trecut și viitor, atunci probabil cel mai ușor mi-ar fi să ilustrez ceea ce vreau să spun raportându-mă la perioada copilăriei. Și ca să fie totul într-o notă cât mai personală, că nu am pretenția de sociolog, o să descriu percepția mea asupra propriei copilării.
Așadar, ce-am avut? Am avut o copilărie fericită. Pe când eram eu mic, lumea se juca cu săbii de lemn, cu țevi și cornete, cu praștii etc. Alte activități serioase din acea perioadă includeau jucatul fotbalului, ascunselea, ba chiar cărți, șah și schimburi de timbre. Fetele... nu știu exact ce făceau. Adică le vedeam afară toată ziua cu păpușile lor, făcând castele de nisip, sărind coarda, jucând șotron sau desenând pe asfalt, dar aveau o grămadă de jocuri ale căror denumiri, vă mărturisesc cu modestie, nu le-am știut niciodată. :)
Cam asta am avut eu pe vremea când eram copil. Ce am pierdut? Păi, multe. Am pierdut ceea ce, într-un cuvânt, s-ar putea numi tehnologie. Jocuri pe calculator? Doar când am fost în liceu (și mai târziu), pe vremea când eram mic nu existau PC-uri. De tablete sau telefoane inteligente nu mai vorbesc. Pe atunci nu existau nici măcar telefoane mobile. Și sigur, de internet nici nu poate fi vorba. Așa că mă gândesc că am ratat prin asta o serie de jocuri și joculețe foarte frumoase sau interesante, pe care copiii de acum le joacă pe tablete sau laptopuri, și care pe vremea respectivă nici măcar nu existau.
Pe de altă parte, mă gândesc că tot ce are un avantaj are și un dezavantaj. Și vice-versa. Mai precis, e chiar așa o mare pierdere pentru mine? Păi să vedem: am fost nefericit când eram mic? Nicidecum, am avut o copilărie foarte fericită. Ea a implicat trăirea vieții. Toate prostiile pe care le făceam, toate năzdrăvăniile erau reale, palpabile. Pe atunci ne urcam în copaci și furam corcodușe. Corcodușe reale, pe care le mâncam. Nu că aș vrea să dau ca exemplu furtul, dar înțelegeți voi ideea: eram copii. În schimb, astăzi copilăria se trăiește, dacă mai putem folosi verbul ăsta, în virtual.
Astăzi copiii fură tot felul de fructe din tot felul de pomi imaginari, pe care și-i creează pe calculator. Pe Facebook, în Farmville sau în ce alte jocuri electronice mai sunt. La o petrecere sau o întâlnire cu prietenii, noi chiar ne distram. La o petrecere de azi, și ei de distrează, dar cum? Stând fiecare liniștit pe fotoliu și cu tableta în mâini, pușcând păsări imaginare sau alergând după monștri digitali. Nu vi se pare că, totuși, cumva prezentul iese în dezavantaj?
Pe de altă parte, există și posibile avantaje azi. De exemplu, o fetiță își poate comanda o papusa Lagoona Blue de pe net, în loc să și-o facă singură din pânză și lemne, cum făceau părinții noștri. Asta dacă agreează colecția Monster High (pe mine mă sperie trendul ăsta spre monstruozități, jucării care să simuleze chestii horror, desene animate cu roboți și alte asemenea: oare au efecte benefice la nivel de subconștient și sunt, per ansamblu, educative?).
O concluzie? A mea sună în felul următor: azi avem câteva avantaje, dacă reușim să folosim tehnologia pe care o avem la dispoziție cu înțelepciune. Altfel, lucrurile stau mai rău, noi devenind sclavii ei (ai tehnologiei). A voastră rămâne s-o trageți fiecare...
Așadar, ce-am avut? Am avut o copilărie fericită. Pe când eram eu mic, lumea se juca cu săbii de lemn, cu țevi și cornete, cu praștii etc. Alte activități serioase din acea perioadă includeau jucatul fotbalului, ascunselea, ba chiar cărți, șah și schimburi de timbre. Fetele... nu știu exact ce făceau. Adică le vedeam afară toată ziua cu păpușile lor, făcând castele de nisip, sărind coarda, jucând șotron sau desenând pe asfalt, dar aveau o grămadă de jocuri ale căror denumiri, vă mărturisesc cu modestie, nu le-am știut niciodată. :)
Cam asta am avut eu pe vremea când eram copil. Ce am pierdut? Păi, multe. Am pierdut ceea ce, într-un cuvânt, s-ar putea numi tehnologie. Jocuri pe calculator? Doar când am fost în liceu (și mai târziu), pe vremea când eram mic nu existau PC-uri. De tablete sau telefoane inteligente nu mai vorbesc. Pe atunci nu existau nici măcar telefoane mobile. Și sigur, de internet nici nu poate fi vorba. Așa că mă gândesc că am ratat prin asta o serie de jocuri și joculețe foarte frumoase sau interesante, pe care copiii de acum le joacă pe tablete sau laptopuri, și care pe vremea respectivă nici măcar nu existau.
Pe de altă parte, mă gândesc că tot ce are un avantaj are și un dezavantaj. Și vice-versa. Mai precis, e chiar așa o mare pierdere pentru mine? Păi să vedem: am fost nefericit când eram mic? Nicidecum, am avut o copilărie foarte fericită. Ea a implicat trăirea vieții. Toate prostiile pe care le făceam, toate năzdrăvăniile erau reale, palpabile. Pe atunci ne urcam în copaci și furam corcodușe. Corcodușe reale, pe care le mâncam. Nu că aș vrea să dau ca exemplu furtul, dar înțelegeți voi ideea: eram copii. În schimb, astăzi copilăria se trăiește, dacă mai putem folosi verbul ăsta, în virtual.
Astăzi copiii fură tot felul de fructe din tot felul de pomi imaginari, pe care și-i creează pe calculator. Pe Facebook, în Farmville sau în ce alte jocuri electronice mai sunt. La o petrecere sau o întâlnire cu prietenii, noi chiar ne distram. La o petrecere de azi, și ei de distrează, dar cum? Stând fiecare liniștit pe fotoliu și cu tableta în mâini, pușcând păsări imaginare sau alergând după monștri digitali. Nu vi se pare că, totuși, cumva prezentul iese în dezavantaj?
Pe de altă parte, există și posibile avantaje azi. De exemplu, o fetiță își poate comanda o papusa Lagoona Blue de pe net, în loc să și-o facă singură din pânză și lemne, cum făceau părinții noștri. Asta dacă agreează colecția Monster High (pe mine mă sperie trendul ăsta spre monstruozități, jucării care să simuleze chestii horror, desene animate cu roboți și alte asemenea: oare au efecte benefice la nivel de subconștient și sunt, per ansamblu, educative?).
O concluzie? A mea sună în felul următor: azi avem câteva avantaje, dacă reușim să folosim tehnologia pe care o avem la dispoziție cu înțelepciune. Altfel, lucrurile stau mai rău, noi devenind sclavii ei (ai tehnologiei). A voastră rămâne s-o trageți fiecare...
