În ultima vreme am dat mai rar pe blog, o absență motivată de rațiuni obiective și subiective; în contrabalans, am adunat mai multe subiecte sau teme de scris. Printre altele zilele trecute de exemplu am intrat într-un magazin mare. Înăuntru, tot felul de produse expuse spre vânzare. În dreptul unuia dintre ele, o etichetă: iaurt cu 4% grăsime. Era promoție. Ați întâlnit termenul de iaurt degresat? Se referă la faptul că iaurtul în cauza conține foarte puțină grăsime. Evident, din acea grăsime se fac brânza și alte produse lactate.
Așadar, comercianții noștri ce fac? Scot grăsimea din lapte, obținând un produs inferior. Mai slab. Mai puțin concentrat. Cu mai puține substanțe nutritive. Care, în mod normal, ar trebui să coste mai puțin. Și ce fac cu el? Îi fac reclamă. Pe ce mizează în spotul publicitar? Păi... tocmai pe faptul că are puțină grăsime. Culmea ironiei!
Exact ca la sticlele de Pepsi sau Cola Light. Light înseamnă ușor, iar una din rețetele acestui „ușor” este scoaterea zahărului. Ce se face cu o astel de Cola Light? Păi i se face publicitate. De ce? Pentru că e light și nu conține zahăr. Cu alte cuvinte, nu îngrașă. Problema e că gustul trebuie adus cumva la nuanța de dulce potrivită, sarcină pe care, în lipsa zahărului, o au diverse produse de sinteză, cum ar fi aspartamul. Care-i mult mai toxic. Care, consumat în cantități mari, poate chiar duce la pierderi temporare de conștiință. Motiv care face ca în unele țări europene consumul de produse alimentare ce conțin aspartam să fie interzis celor care lucrează în anumite domenii, cum ar fi piloților de avioane. Lesne de înțeles de ce.
Suntem o societate aflată la cheremul banului, al celor care scot produse pline de E-uri și pe care nu-i interesează decât profitul. Am uitat gustul unui fruct autentic, doza de sănătate și vitalitate zilnică pe care ți-o pot da niște produse naturale, bronzul natural, obținut la lumina soarelui și nu în solare, mirosul aerului proaspăt, pur de la munte, neamestecat cu noxele mașinilor sau reziduurile industriale. Toate acestea au devenit amintiri ale unor vremuri demult apuse. Astăzi, până și fructele din comerț sunt obținute cu diverse îngrășăminte care le accelerează creșterea și coacerea.
Dacă aveți bani, vă spun o idee excelentă de afaceri. Vă faceți două firme. Prima - de produse alimentare. Cu ea îndopați copiii, tinerii și adulții. A doua, o farmacie. Ea va fi la mare căutare când generațiile care au cumpărat produse alimentare de la voi vor ajunge la o anumită vârstă și vor începe să sufere de diverse boli și afecțiuni. Și astfel faceți bani din două surse: o dată îmbolnăvind oamenii, și apoi vindecându-i.
Acum câteva zile a fost, din ce am înțeles, ziua internațională anti-tutun. Am intrat azi pe un articol în care o tipă fumătoare protesta cu privire la această zi. Că adică de ce nu există și zile împotriva abuzului de dulciuri, sau de alimente. Ceea ce arată că, deși condițiile de viață sunt așa cum sunt, nici noi nu dăm dovadă de multă inteligență. Deveniți sclavi ai unor pasiuni, ni le apărăm până în pânzele albe. Mergeam odată cu trenul, și în compartiment era un fumător din ăsta înrăit, dar destul de bătrân. Un tip mai glumeț îl întreabă: „-Bade, când te lași de țigri?” „-Nu mă las”, îi răspunde ăsta.” „-Aha, am știut eu răspunsul ăsta. Adică te lasă ele pe tine.”
Așadar, comercianții noștri ce fac? Scot grăsimea din lapte, obținând un produs inferior. Mai slab. Mai puțin concentrat. Cu mai puține substanțe nutritive. Care, în mod normal, ar trebui să coste mai puțin. Și ce fac cu el? Îi fac reclamă. Pe ce mizează în spotul publicitar? Păi... tocmai pe faptul că are puțină grăsime. Culmea ironiei!
Exact ca la sticlele de Pepsi sau Cola Light. Light înseamnă ușor, iar una din rețetele acestui „ușor” este scoaterea zahărului. Ce se face cu o astel de Cola Light? Păi i se face publicitate. De ce? Pentru că e light și nu conține zahăr. Cu alte cuvinte, nu îngrașă. Problema e că gustul trebuie adus cumva la nuanța de dulce potrivită, sarcină pe care, în lipsa zahărului, o au diverse produse de sinteză, cum ar fi aspartamul. Care-i mult mai toxic. Care, consumat în cantități mari, poate chiar duce la pierderi temporare de conștiință. Motiv care face ca în unele țări europene consumul de produse alimentare ce conțin aspartam să fie interzis celor care lucrează în anumite domenii, cum ar fi piloților de avioane. Lesne de înțeles de ce.
Suntem o societate aflată la cheremul banului, al celor care scot produse pline de E-uri și pe care nu-i interesează decât profitul. Am uitat gustul unui fruct autentic, doza de sănătate și vitalitate zilnică pe care ți-o pot da niște produse naturale, bronzul natural, obținut la lumina soarelui și nu în solare, mirosul aerului proaspăt, pur de la munte, neamestecat cu noxele mașinilor sau reziduurile industriale. Toate acestea au devenit amintiri ale unor vremuri demult apuse. Astăzi, până și fructele din comerț sunt obținute cu diverse îngrășăminte care le accelerează creșterea și coacerea.
Dacă aveți bani, vă spun o idee excelentă de afaceri. Vă faceți două firme. Prima - de produse alimentare. Cu ea îndopați copiii, tinerii și adulții. A doua, o farmacie. Ea va fi la mare căutare când generațiile care au cumpărat produse alimentare de la voi vor ajunge la o anumită vârstă și vor începe să sufere de diverse boli și afecțiuni. Și astfel faceți bani din două surse: o dată îmbolnăvind oamenii, și apoi vindecându-i.
Acum câteva zile a fost, din ce am înțeles, ziua internațională anti-tutun. Am intrat azi pe un articol în care o tipă fumătoare protesta cu privire la această zi. Că adică de ce nu există și zile împotriva abuzului de dulciuri, sau de alimente. Ceea ce arată că, deși condițiile de viață sunt așa cum sunt, nici noi nu dăm dovadă de multă inteligență. Deveniți sclavi ai unor pasiuni, ni le apărăm până în pânzele albe. Mergeam odată cu trenul, și în compartiment era un fumător din ăsta înrăit, dar destul de bătrân. Un tip mai glumeț îl întreabă: „-Bade, când te lași de țigri?” „-Nu mă las”, îi răspunde ăsta.” „-Aha, am știut eu răspunsul ăsta. Adică te lasă ele pe tine.”
