Am citit mai demult un articol într-un ziar online, nu mai rețin exact care, articol ce debuta cu o întâmplare din viața autorului. Cândva, acesta asistase la o discuție dintre un profesor universitar român cotat ca foarte deștept și un străin venit în vizită la noi. La un moment dat, străinul l-a întrebat pe profesor: „Dacă sunteți atât de deștept, de ce nu sunteți bogat?” Întrebarea l-a pus într-o serioasă dificultate pe interlocutor, care a început să se încurce, bâlbâie și fâstâcească. Într-un final, răspunsul a venit pe filiera că la noi în țară cu inteligența nu faci nimic, ca să reușești îți trebuie tupeu, pile, șmecherie. Concluzie pe care a preluat-o și jurnalistul respectiv și pe care și-a bazat, de altfel, articolul citit de mine.
Ei bine, dați-mi voie să vă spun că atât profesorul în cauză cât și jurnalistul se înșeală. De ce? Pentru că inteligența chiar te ajută să faci bani (în aceeași măsură în care prostia te face să-i pierzi). Să luăm un exemplu. Să zicem că X vrea să își deschidă o firmă. Se gândește el puțin și se decide asupra unui magazin alimentar. Raționamentul este următorul: toată lumea mănâncă, deci întotdeauna va exista cerere de pâine, zahăr, ulei, lapte etc. Și astfel X ia un împrumut de la bancă iar cu banii obținuți își face un SRL, închiriază un spațiu comercial, angajează personal etc. Și se pune pe treabă. Ce părere aveți, care-s șansele lui de reușită?
Cel mai probabil, în câteva luni X va da faliment. De ce? Pentru că a omis să factorizeze în ecuație oferta de produse alimentare. Chiar dacă există cerere, sau poate tocmai de aceea, există nenumărate chioșcuri și magazine de unde poți cumpăra pâine, lapte etc. Mai mult, unele supermarketuri cumpără în cantități mari și primesc discounturi pe măsură, având posibilitatea de a oferi niște prețuri la care X nu are cum să se alinieze. Urmarea? X a pierdut timp și bani pentru că nu a avut un plan de afaceri solid, bazat pe o gândire inteligentă și creativă. Altfel, și-ar fi deschis poate un magazin de articole de pescuit, pentru care deși există mult mai puțină cerere, nu există nicio ofertă în zona lui.
Acest exemplu simplu ne arată că inteligența produce efecte în exterior. Iar eu spun că produce efecte întotdeauna. Prin asta se poate ea măsura. Simplul fapt că ești capabil de conexiuni și deducții logice este irelevant dacă nu reușești să punctezi cumva, să le transformi într-un avantaj. Avantajul poate însemna multe lucruri: fie bani, fie timp liber mai mult, fie o iubită care inițial nu voia să fie cu tine etc. Dar ideea rămâne: inteligența se măsoară prin rezultatele ei. Degeaba știi să rezolvi ecuații matematice complicate dacă nu poți traduce asta într-un avantaj palpabil, concret. De ce? Păi pentru că dispui de material genetic și mori de foame în timp ce alții, mult mai puțin dotați, se descurcă mai bine ca tine. Nu-i ăsta semn de prostie din partea ta?
Definiție: Inteligența este capacitatea de a-ți gestiona și fructifica la maxim resursele fizice, intelectuale și spirituale native.
Ei bine, dați-mi voie să vă spun că atât profesorul în cauză cât și jurnalistul se înșeală. De ce? Pentru că inteligența chiar te ajută să faci bani (în aceeași măsură în care prostia te face să-i pierzi). Să luăm un exemplu. Să zicem că X vrea să își deschidă o firmă. Se gândește el puțin și se decide asupra unui magazin alimentar. Raționamentul este următorul: toată lumea mănâncă, deci întotdeauna va exista cerere de pâine, zahăr, ulei, lapte etc. Și astfel X ia un împrumut de la bancă iar cu banii obținuți își face un SRL, închiriază un spațiu comercial, angajează personal etc. Și se pune pe treabă. Ce părere aveți, care-s șansele lui de reușită?
Cel mai probabil, în câteva luni X va da faliment. De ce? Pentru că a omis să factorizeze în ecuație oferta de produse alimentare. Chiar dacă există cerere, sau poate tocmai de aceea, există nenumărate chioșcuri și magazine de unde poți cumpăra pâine, lapte etc. Mai mult, unele supermarketuri cumpără în cantități mari și primesc discounturi pe măsură, având posibilitatea de a oferi niște prețuri la care X nu are cum să se alinieze. Urmarea? X a pierdut timp și bani pentru că nu a avut un plan de afaceri solid, bazat pe o gândire inteligentă și creativă. Altfel, și-ar fi deschis poate un magazin de articole de pescuit, pentru care deși există mult mai puțină cerere, nu există nicio ofertă în zona lui.
Acest exemplu simplu ne arată că inteligența produce efecte în exterior. Iar eu spun că produce efecte întotdeauna. Prin asta se poate ea măsura. Simplul fapt că ești capabil de conexiuni și deducții logice este irelevant dacă nu reușești să punctezi cumva, să le transformi într-un avantaj. Avantajul poate însemna multe lucruri: fie bani, fie timp liber mai mult, fie o iubită care inițial nu voia să fie cu tine etc. Dar ideea rămâne: inteligența se măsoară prin rezultatele ei. Degeaba știi să rezolvi ecuații matematice complicate dacă nu poți traduce asta într-un avantaj palpabil, concret. De ce? Păi pentru că dispui de material genetic și mori de foame în timp ce alții, mult mai puțin dotați, se descurcă mai bine ca tine. Nu-i ăsta semn de prostie din partea ta?
Definiție: Inteligența este capacitatea de a-ți gestiona și fructifica la maxim resursele fizice, intelectuale și spirituale native.
