Vă propun o reclamă inedită. Disclaimer: e fictivă. Intră un tip într-un magazin de calculatoare. Vede afișate niște sisteme desktop, niște laptopuri, niște monitoare și niște piese componente. Le studiază puțin, apoi cere niște detalii. Vânzătorul îi răspunde ceva neinteligibil în mandarină. Sau chineză. Tipul iese fără să înțeleagă nimic, urcă în mașină și pornește. Pe drum, mașina îi face figuri. Se oprește la un service auto: trebuie să schimbe o bujie. Se dă jos, merge la mecanicii auto de acolo și-i întreabă cât costă o bujie nouă pentru modelul lui de mașină. Ăia îi răspund, la fel, ceva în chineză. În fine, tipul intră în magazinul la care facem de fapt reclamă, unde poartă o conversație cât se poate de naturală, în limba română, cu angajații de acolo. Concluzia? Noi nu vindem chinezării!
Din păcate, reclamele care sunt acum difuzate pe la televizor par făcute și ele în țara orezului. Dacă ar fi numai ele, tot ar fi bine. Dar întreaga noastră viață stă sub semnul „Made in China”. Când eram mic, prin clasele 1-4, erau ultimii ani ai lui Ceaușescu, nu prea exista mâncare, produse, piese etc. Găseai puține lucruri, și cele mai multe erau de proveniență românească. La școală, copii cu părinți mai înstăriți făceau notă discordantă: aveau stilouri chinezești! Era o chestie să ai stilou chinezesc pe vremea aia, un semn de distincție. Astăzi, de-am putea scăpa de aceste chinezării! Le am și eu, le aveți și voi. Nu mă credeți? Deschideți puțin laptopul, desfaceți șuruburile, citiți ce scrie pe piese. Samsung, Sony, Asus, indiferent de brand, toate sunt Made in China, Made in Taiwan, Made in Malaysia etc. Mână de lucru mai ieftină. Și mai harnică.
Am avut nenumărate unități de inscripționare a discurilor optice. Majoritatea mi-au clacat. Fie au început să vibreze și să nu mai citească decât CD-uri, fie să nu le mai scrie, fie ușa nu se mai deschide, fie nu se mai închide, fie pur și simplu au căzut. Made in țările mai-sus amintite, bineînțeles. Păcat că computerele nu sunt ca mașinile. Unde măcar știi că dacă-ți cumperi o piesă de BMW, este germană că BMW e o marcă nemțească. Și te ține cât trebuie, că de aia și dai banii pe ea. Sigur, există mașini mai bune și mai puțin bune, dar când dai câțiva zeci de mii de euro pe una, ai garanția calității. Când dai câteva mii de lei pe un calculator, ai garanția că procesorul e mai rapid și cu mai multe nuclee. Dar tot făcut în China.
Însă și în ce privește industria auto putem merge mai departe, respectiv la instrumentele care se folosesc în ateliere auto. Nu știu ele unde sunt făcute. De exemplu, deții un astfel de atelier și ai nevoie de un aparat de echilibrat, de unde-l iei ca să știi că e bun și își face treaba cum trebuie? Sau de un aparat de testare electronică a mașinii. Că dacă iei unul prost, riști să-ți pună un diagnostic greșit pentru mașinile ăstea noi, computerizate, pe care le testezi și unde nu vezi care-i hiba decât dacă îți arată pe ecran. Și dacă ăla dă rateuri, clientul plătește piese care de fapt nu-s stricate, pentru a-și rezolva probeme pe care de fapt nu le are, în timp ce rămâne cu defecțiunile inițiale necorectate.
Dar am ajuns deja prea departe. Ideea era că un tip intră într-un magazin să comande ceva...
Din păcate, reclamele care sunt acum difuzate pe la televizor par făcute și ele în țara orezului. Dacă ar fi numai ele, tot ar fi bine. Dar întreaga noastră viață stă sub semnul „Made in China”. Când eram mic, prin clasele 1-4, erau ultimii ani ai lui Ceaușescu, nu prea exista mâncare, produse, piese etc. Găseai puține lucruri, și cele mai multe erau de proveniență românească. La școală, copii cu părinți mai înstăriți făceau notă discordantă: aveau stilouri chinezești! Era o chestie să ai stilou chinezesc pe vremea aia, un semn de distincție. Astăzi, de-am putea scăpa de aceste chinezării! Le am și eu, le aveți și voi. Nu mă credeți? Deschideți puțin laptopul, desfaceți șuruburile, citiți ce scrie pe piese. Samsung, Sony, Asus, indiferent de brand, toate sunt Made in China, Made in Taiwan, Made in Malaysia etc. Mână de lucru mai ieftină. Și mai harnică.
Am avut nenumărate unități de inscripționare a discurilor optice. Majoritatea mi-au clacat. Fie au început să vibreze și să nu mai citească decât CD-uri, fie să nu le mai scrie, fie ușa nu se mai deschide, fie nu se mai închide, fie pur și simplu au căzut. Made in țările mai-sus amintite, bineînțeles. Păcat că computerele nu sunt ca mașinile. Unde măcar știi că dacă-ți cumperi o piesă de BMW, este germană că BMW e o marcă nemțească. Și te ține cât trebuie, că de aia și dai banii pe ea. Sigur, există mașini mai bune și mai puțin bune, dar când dai câțiva zeci de mii de euro pe una, ai garanția calității. Când dai câteva mii de lei pe un calculator, ai garanția că procesorul e mai rapid și cu mai multe nuclee. Dar tot făcut în China.
Însă și în ce privește industria auto putem merge mai departe, respectiv la instrumentele care se folosesc în ateliere auto. Nu știu ele unde sunt făcute. De exemplu, deții un astfel de atelier și ai nevoie de un aparat de echilibrat, de unde-l iei ca să știi că e bun și își face treaba cum trebuie? Sau de un aparat de testare electronică a mașinii. Că dacă iei unul prost, riști să-ți pună un diagnostic greșit pentru mașinile ăstea noi, computerizate, pe care le testezi și unde nu vezi care-i hiba decât dacă îți arată pe ecran. Și dacă ăla dă rateuri, clientul plătește piese care de fapt nu-s stricate, pentru a-și rezolva probeme pe care de fapt nu le are, în timp ce rămâne cu defecțiunile inițiale necorectate.
Dar am ajuns deja prea departe. Ideea era că un tip intră într-un magazin să comande ceva...
