Se spune că ne fac viața amară, dar nici fără ele nu putem trăi. Este vorba, desigur, de femei. În articolul de față vreau să trasez niște caracteristici ale femeii ideale, sau hai să zicem o variantă a ei. Multă cerneală a curs pe acest subiect, și desigur că va mai curge. Însă asta nu ne oprește din demersul nostru, cu atât mai mult cu cât societatea de azi ține să impună niște modele care de multe ori sunt cel puțin discutabile, dacă nu chiar nocive. Să purcedem așadar.
Femeia ideală este, în primul rând, femeie. Asta înseamnă că este frumoasă. Numai că termenul frumos nu trebuie înțeles ca o sumă de caracteristici pur fizice. De o mare importanță sunt spontaneitatea, senzualitatea, deschiderea către joc și naturalețea. Acestea îi conferă o frumusețe specială, dincolo de aspectul fizic. Deci, ea trebuie să manifeste cât mai multă feminitate și să radieze cât mai multă frumusețe, nu neapărat trupească. Cu atât mai mult cu cât aprecierea unei femei este și un joc al afinităților. Nu degeaba se spune că frumusețea e în ochii privitorului.
Femeia ideală nu este aproape niciodată femeia scheletică. Anumiți bărbați, de exemplu, preferă fete mai plinuțe. Însă, în mod cert, femeia ideală este cea care are încredere în ea și care își conștientizează pe deplin calitățile. Această încredere este cea care de fapt îl atrage pe bărbat. Latura fizică joacă un rol secundar. Ea este însă cu putere cultivată de mass-media, pentru că așa o cere interesul societății de consum. Dar gândiți-vă puțin: dacă fiecare fată și-ar accepta pe deplin și iubi corpul pe care-l are, o grămadă de industrii destinate lor, femeilor, ar da faliment.
Femeia ideală este femeia care știe să se îngrijească și să se îmbrace. Nu să poarte haine de firmă, este o diferență. Ci să-și aleagă culori care să se asorteze cu starea ei de spirit sau care să-i pună în evidență atuurile. Să știe să incite prin îmbrăcămintea pe care o poartă, fără a fi vulgară. Să atragă dar să nu fie ostentativă. Nu trebuie să fie haine scumpe, ci haine frumoase, care să i se potrivească. Și, de ce nu, pentru că trăim în era internetului, femeia trebuie să fie și modernă, având habar de cum să folosească un calculator sau cum să-și comande niște genti online.
Femeia ideală știe când să tacă și când să vorbească. Iar atunci când vorbește, nu o face cu intenția de a bârfi. Este bună, atentă, compasivă și spirituală. Este mai mereu fericită și are un zâmbet molipsitor. Ceea ce însă îi lipsește e îngâmfarea și prostia. Și fițele. De exemplu, unei astfel de femei nu îi va fi dificil să joace rolul de mamă, sau de gospodină, atunci când contextul o cere, la fel cum unui bărbat autentic nu îi va fi frică să bată cuie sau să care mobilă în caz de necesitate.
Am putea continua în acest mod aproape la nesfârșit, dar lăsăm asta ca un exercițiu pentru cititor. Concluzionând că, de cele mai multe ori, femeia ideală este cea pe care noi o iubim și care la rândul ei ne iubește.
Femeia ideală este, în primul rând, femeie. Asta înseamnă că este frumoasă. Numai că termenul frumos nu trebuie înțeles ca o sumă de caracteristici pur fizice. De o mare importanță sunt spontaneitatea, senzualitatea, deschiderea către joc și naturalețea. Acestea îi conferă o frumusețe specială, dincolo de aspectul fizic. Deci, ea trebuie să manifeste cât mai multă feminitate și să radieze cât mai multă frumusețe, nu neapărat trupească. Cu atât mai mult cu cât aprecierea unei femei este și un joc al afinităților. Nu degeaba se spune că frumusețea e în ochii privitorului.
Femeia ideală nu este aproape niciodată femeia scheletică. Anumiți bărbați, de exemplu, preferă fete mai plinuțe. Însă, în mod cert, femeia ideală este cea care are încredere în ea și care își conștientizează pe deplin calitățile. Această încredere este cea care de fapt îl atrage pe bărbat. Latura fizică joacă un rol secundar. Ea este însă cu putere cultivată de mass-media, pentru că așa o cere interesul societății de consum. Dar gândiți-vă puțin: dacă fiecare fată și-ar accepta pe deplin și iubi corpul pe care-l are, o grămadă de industrii destinate lor, femeilor, ar da faliment.
Femeia ideală este femeia care știe să se îngrijească și să se îmbrace. Nu să poarte haine de firmă, este o diferență. Ci să-și aleagă culori care să se asorteze cu starea ei de spirit sau care să-i pună în evidență atuurile. Să știe să incite prin îmbrăcămintea pe care o poartă, fără a fi vulgară. Să atragă dar să nu fie ostentativă. Nu trebuie să fie haine scumpe, ci haine frumoase, care să i se potrivească. Și, de ce nu, pentru că trăim în era internetului, femeia trebuie să fie și modernă, având habar de cum să folosească un calculator sau cum să-și comande niște genti online.
Femeia ideală știe când să tacă și când să vorbească. Iar atunci când vorbește, nu o face cu intenția de a bârfi. Este bună, atentă, compasivă și spirituală. Este mai mereu fericită și are un zâmbet molipsitor. Ceea ce însă îi lipsește e îngâmfarea și prostia. Și fițele. De exemplu, unei astfel de femei nu îi va fi dificil să joace rolul de mamă, sau de gospodină, atunci când contextul o cere, la fel cum unui bărbat autentic nu îi va fi frică să bată cuie sau să care mobilă în caz de necesitate.
Am putea continua în acest mod aproape la nesfârșit, dar lăsăm asta ca un exercițiu pentru cititor. Concluzionând că, de cele mai multe ori, femeia ideală este cea pe care noi o iubim și care la rândul ei ne iubește.
