Titlul articolului este o cunoscută expresie latinească, atribuită lui Cicero, care se traduce prin „ce vremuri, ce obiceiuri!”. De ce acest titlu? Pentru că mă uit la tinerii de azi, la elevii din ciclul primar sau chiar mai mari, și constat din ce în ce mai mult cât de înapoiați eram noi când eram la vârsta lor.
De exemplu, pe vremea când eram eu elev exista ciudatul obicei ca băieții să dăruiască flori fetelor. Nu doar protocolar, cu diverse ocazii, ci mai ales fetelor pe care le plăceai. Da, știu, e un obicei antic, perimat, absurd. Noi îl aveam. Un buchet de flori sau chiar un fir de trandafir era expresia afecțiunii pe care i-o porți sau a interesului pe care ți-l suscită fata respectivă. Și era primit ca atare, cu aceeași emoție pe care o aveai tu, care i-l dăruiai. Și evident, pe atunci era mai greu de achiziționat, că nu puteai, ca acum, să intri pe o florarie online și să-l comanzi cu plata prin card. Pentru simplul motiv că pe atunci nu era internet. Acum există internet, și există site-uri, dar aproape nimeni nu mai dăruiește flori.
Când eram eu puber te întâlneai cu prietena în parcuri, la o cofetărie sau, uneori, la discotecă. O vedeai o dată sau de două ori pe zi, dar existau și zile când nu vă întâlneați, și vă gândeați unul la celălalt. Astăzi nu mai există acea emoția, sau așteptare, pentru că nu mai are sens să te gândești la ea: îi trimiți un SMS, o suni sau vorbești cu ea pe Facebook. Iar legat de partea cu sunatul, văd tot mai multe telefoane moderne, inteligente, de tip iPod, iphone etc, la elevi de ciclul primar. Păi să nu zici că noi eram înapoiați?
Unde mai pui că în loc să-și facă jurnale pe caiete și foi de hârtie, fetele se apucă să-și posteze intimitățile pe pereții rețelelor sociale de tot felul. Era un caz, o minoră care a postat pe Facebook imaginea unei încăperi, dublată de textul: „aici mi-am pierdut virginitatea”. Foarte frumos. Mai trăiește azi cineva emoția unui buchet de mireasă? Vezi să nu. A, și da, aceiași băieți de clasele I-IV au ca subiecte principale de conversație numărul de gigabytes pe care-i are cutare card, site-urile unde poți vedea filme erotice la liber sau itemurile de care ai nevoie ca să treci de cutare nivel la cutare joc.
Și atunci, cum să nu spun, privind retrospectiv la cât de încuiați eram noi și cât de emancipați sunt picii de acum, pe lânga care dacă nu ești atent când treci, te bag imediat undeva, deci cum să nu exclam și eu, ca Cicero: o tempora, o mores!
De exemplu, pe vremea când eram eu elev exista ciudatul obicei ca băieții să dăruiască flori fetelor. Nu doar protocolar, cu diverse ocazii, ci mai ales fetelor pe care le plăceai. Da, știu, e un obicei antic, perimat, absurd. Noi îl aveam. Un buchet de flori sau chiar un fir de trandafir era expresia afecțiunii pe care i-o porți sau a interesului pe care ți-l suscită fata respectivă. Și era primit ca atare, cu aceeași emoție pe care o aveai tu, care i-l dăruiai. Și evident, pe atunci era mai greu de achiziționat, că nu puteai, ca acum, să intri pe o florarie online și să-l comanzi cu plata prin card. Pentru simplul motiv că pe atunci nu era internet. Acum există internet, și există site-uri, dar aproape nimeni nu mai dăruiește flori.
Când eram eu puber te întâlneai cu prietena în parcuri, la o cofetărie sau, uneori, la discotecă. O vedeai o dată sau de două ori pe zi, dar existau și zile când nu vă întâlneați, și vă gândeați unul la celălalt. Astăzi nu mai există acea emoția, sau așteptare, pentru că nu mai are sens să te gândești la ea: îi trimiți un SMS, o suni sau vorbești cu ea pe Facebook. Iar legat de partea cu sunatul, văd tot mai multe telefoane moderne, inteligente, de tip iPod, iphone etc, la elevi de ciclul primar. Păi să nu zici că noi eram înapoiați?
Unde mai pui că în loc să-și facă jurnale pe caiete și foi de hârtie, fetele se apucă să-și posteze intimitățile pe pereții rețelelor sociale de tot felul. Era un caz, o minoră care a postat pe Facebook imaginea unei încăperi, dublată de textul: „aici mi-am pierdut virginitatea”. Foarte frumos. Mai trăiește azi cineva emoția unui buchet de mireasă? Vezi să nu. A, și da, aceiași băieți de clasele I-IV au ca subiecte principale de conversație numărul de gigabytes pe care-i are cutare card, site-urile unde poți vedea filme erotice la liber sau itemurile de care ai nevoie ca să treci de cutare nivel la cutare joc.
Și atunci, cum să nu spun, privind retrospectiv la cât de încuiați eram noi și cât de emancipați sunt picii de acum, pe lânga care dacă nu ești atent când treci, te bag imediat undeva, deci cum să nu exclam și eu, ca Cicero: o tempora, o mores!
