Vă spuneam într-un articol trecut că mi-am izolat blocul. Adică nu eu, ci noi, toți locatarii, și nu noi efectiv, ci echipa de muncitori pe care i-am angajat în acest nobil scop. Doar că muncitorii ăia aveau tot felul de scule, găleți, chestii trestii, pe care au trebuit să le depoziteze undeva, că doar nu le-or lăsa în scara blocului, evident. Drept urmare, le-am oferit cu generozitate magaziile și garajele noastre drept spații temporare de depozitare, pe perioada lucrărilor.
Lucrări care s-au încheiat, după care muncitorii s-au mutat la un bloc vecin cu al nostru. Care însă era mai sărac în garaje și magazii. Așa că, de vreme ce tot n-o foloseam pe-a mea, le-am lăsat-o în continuare la dispoziție, că doară nu mă costa nimic. Până când au teminat și acolo. Cam încă o lună, așa.
După care, teoretic, mi-au golit magazia și mi-au curățat-o, predând-o așa cum au primit-o. Asta teoretic. Că practic, au strâns ce era mai mare prin ea, găleți, bucăți de tablă etc, și mi-au lăsat-o plină de bidoane de pet de 5 L și nemăturată. Pentru că ce-oi avea și eu de făcut dacă nu curatenie dupa constructor, într-una din zilele acestui sfârșit de vară? No bun, nu-i greu să fac puțină ordine în magazie. Dar parcă ar fi fost mai ok s-o facă ei.
De cealaltă parte, am un coleg de serviciu care tocmai a revenit din concediu. Concediu pe care și l-a petrecut, în mare parte, în Italia, la copii. Și ce mi-a zis când a revenit, despre impresia pe care i-au făcut-o urmașii Romei? Păi să vă spun. După ora 18, Liniște pe străzi. Nu zdrăngălituri, zgomote de pickhammere, motoare ce poluează sonor atmosfera ca la noi. Ordine. Și multă, multă curățenie. Într-un cuvânt, civilizație.
Poate că ăsta este motivul pentru care străinul câștigă câteva mii de euro pe lună în timp ce românul fură cât poate, dar tot n-ajunge la suma asta. Poate că viața, așa cum ni se desfășoară ea la picioare, nu-i doar o construcție dictată de conjuncturi și entități exterioare nouă, cum ar fi vecinul, șeful și guvernul. Poate că puțin depinde și de noi, în anumite puncte. Respectiv în cele esențiale.
Pentru cârcotași: nu, nu cred că asta e tot ce contează, și că modul în care faci curățenie după tine te poate defini ca popor. Și-mi iubesc poporul. Dar se pare că avem și noi punctele noastre slabe. Cel puțin eu așa gândesc. Aștept însă cu interes și opiniile voastre.
Lucrări care s-au încheiat, după care muncitorii s-au mutat la un bloc vecin cu al nostru. Care însă era mai sărac în garaje și magazii. Așa că, de vreme ce tot n-o foloseam pe-a mea, le-am lăsat-o în continuare la dispoziție, că doară nu mă costa nimic. Până când au teminat și acolo. Cam încă o lună, așa.
După care, teoretic, mi-au golit magazia și mi-au curățat-o, predând-o așa cum au primit-o. Asta teoretic. Că practic, au strâns ce era mai mare prin ea, găleți, bucăți de tablă etc, și mi-au lăsat-o plină de bidoane de pet de 5 L și nemăturată. Pentru că ce-oi avea și eu de făcut dacă nu curatenie dupa constructor, într-una din zilele acestui sfârșit de vară? No bun, nu-i greu să fac puțină ordine în magazie. Dar parcă ar fi fost mai ok s-o facă ei.
De cealaltă parte, am un coleg de serviciu care tocmai a revenit din concediu. Concediu pe care și l-a petrecut, în mare parte, în Italia, la copii. Și ce mi-a zis când a revenit, despre impresia pe care i-au făcut-o urmașii Romei? Păi să vă spun. După ora 18, Liniște pe străzi. Nu zdrăngălituri, zgomote de pickhammere, motoare ce poluează sonor atmosfera ca la noi. Ordine. Și multă, multă curățenie. Într-un cuvânt, civilizație.
Poate că ăsta este motivul pentru care străinul câștigă câteva mii de euro pe lună în timp ce românul fură cât poate, dar tot n-ajunge la suma asta. Poate că viața, așa cum ni se desfășoară ea la picioare, nu-i doar o construcție dictată de conjuncturi și entități exterioare nouă, cum ar fi vecinul, șeful și guvernul. Poate că puțin depinde și de noi, în anumite puncte. Respectiv în cele esențiale.
Pentru cârcotași: nu, nu cred că asta e tot ce contează, și că modul în care faci curățenie după tine te poate defini ca popor. Și-mi iubesc poporul. Dar se pare că avem și noi punctele noastre slabe. Cel puțin eu așa gândesc. Aștept însă cu interes și opiniile voastre.
