În articolul precedent vă spuneam că îmi voi schimba nick-ul și prezentam asta ca pe o adecvare la activitatea mea internautică din viitor. Mi-am ilustrat articolul, în glumă, cu o imagine pe teme evoluției: omul ajunge de la șopârlă (trecând prin faze intermediare, cum ar fi cea de maimuță) la stadiul de homo sapiens. Când însă este oprit de un pastor cu o biblie în mână, vrând desigur să spună: nu, tu nu ai urmat acest traseu! Gluma însă trasează contextul pentru articolul de față: este oare religia (și prin extensie biserica, preoții) adecvată la realitățile societății moderne în care trăim?
Și pentru că este blog, și pentru că pot să-mi dau cu părerea, opinia mea este că nu. Biserica vorbește de schimbarea omului dar nu reușește să se schimbe în primul rând pe ea.De ce ar trebui să se schimbe, o să-mi spuneți poate voi, când învățătura divină este perfectă? Sau, de ce ar trebui să se schimbe când oricum înșiră prostii, o să zică poate ateii. Pentru că, indiferent de ceea ce predai, dacă vrei ca mesajul tău să fie receptat și înțeles cât mai bine de către elev, trebuie să i-l transmiți ținând cont de tipologia lui, afinitățile pe care le are, gradul de trezire a spiritului șamd. Ori lumea de azi nu se mai suprapune peste lumea de acum două mii de ani, ca să luăm un moment cu însemnătate biblică.
Oamenii au evoluat. În primul rând, au devenit mai grăbiți. Societatea te face să fii grăbit, să uiți de Dumnezeu sau, într-un sens mai larg și eliberat de teism, să uiți de spirit. De tine, de cultură, de valori morale și etice, de literatură, de ceea ce te face uman. Cum să-ți mai aduci aminte de aceste lucruri când te gândești dacă ai suficienți bani de pâne sau când pierzi vremea pe Facebook? Cum să ai timp de meditație, reflecție, lectură sau chiar rugăciune când din 5 în 5 minute primești un SMS sau îți sună telefonul? Apoi, societatea s-a modificat și ca grad de cunoștințe, inteligență și așteptări: toate acestea au crescut.
Ori răspunsul bisericii la schimbările prin care a trecut societatea au fost, vorba lui Caragiale, sublime dar au lipsit cu desăvârșire. Aceleași haine, croite pe același tipar și având permanent culoarea galben-alb (deșiu am văzut și alte nuanțe, cum sunt în imaginea de mai sus, pe un site de produse bisericesti), aceleași slujbe lungi, de câte două ore (apropo, am înțeles că Biserica Catolică le-a redus cam la jumătate, ceea ce e o chestie inteligentă), aceleași coruri muzicale în privința cărora nu știu ce ar trebui făcut dar care în mod cert sună anacronic. Ritualurile nu se pot schimba dar cel puțin metodica predării ar putea suferi îmbunătățiri considerabile pe ici, pe colo. Și anume în punctele esențiale.
Dar trebuie să recunosc că îmi place mirosul de tămâie și de busuioc, pe care îl împrăștie preotul când vine de exemplu cu crucea la început de an sau când se plimbă prin biserică în timpul slujbei. La fel de mult pe cât îmi displac preoții care pretind sume considerabile de bani spre a-și îndeplini obligațiile de mediere (dintre om și divinitate, evident) pentru care oricum primesc salariu. Dar despre toate acestea, într-un alt articol.
Și pentru că este blog, și pentru că pot să-mi dau cu părerea, opinia mea este că nu. Biserica vorbește de schimbarea omului dar nu reușește să se schimbe în primul rând pe ea.De ce ar trebui să se schimbe, o să-mi spuneți poate voi, când învățătura divină este perfectă? Sau, de ce ar trebui să se schimbe când oricum înșiră prostii, o să zică poate ateii. Pentru că, indiferent de ceea ce predai, dacă vrei ca mesajul tău să fie receptat și înțeles cât mai bine de către elev, trebuie să i-l transmiți ținând cont de tipologia lui, afinitățile pe care le are, gradul de trezire a spiritului șamd. Ori lumea de azi nu se mai suprapune peste lumea de acum două mii de ani, ca să luăm un moment cu însemnătate biblică.
Oamenii au evoluat. În primul rând, au devenit mai grăbiți. Societatea te face să fii grăbit, să uiți de Dumnezeu sau, într-un sens mai larg și eliberat de teism, să uiți de spirit. De tine, de cultură, de valori morale și etice, de literatură, de ceea ce te face uman. Cum să-ți mai aduci aminte de aceste lucruri când te gândești dacă ai suficienți bani de pâne sau când pierzi vremea pe Facebook? Cum să ai timp de meditație, reflecție, lectură sau chiar rugăciune când din 5 în 5 minute primești un SMS sau îți sună telefonul? Apoi, societatea s-a modificat și ca grad de cunoștințe, inteligență și așteptări: toate acestea au crescut.
Ori răspunsul bisericii la schimbările prin care a trecut societatea au fost, vorba lui Caragiale, sublime dar au lipsit cu desăvârșire. Aceleași haine, croite pe același tipar și având permanent culoarea galben-alb (deșiu am văzut și alte nuanțe, cum sunt în imaginea de mai sus, pe un site de produse bisericesti), aceleași slujbe lungi, de câte două ore (apropo, am înțeles că Biserica Catolică le-a redus cam la jumătate, ceea ce e o chestie inteligentă), aceleași coruri muzicale în privința cărora nu știu ce ar trebui făcut dar care în mod cert sună anacronic. Ritualurile nu se pot schimba dar cel puțin metodica predării ar putea suferi îmbunătățiri considerabile pe ici, pe colo. Și anume în punctele esențiale.
Dar trebuie să recunosc că îmi place mirosul de tămâie și de busuioc, pe care îl împrăștie preotul când vine de exemplu cu crucea la început de an sau când se plimbă prin biserică în timpul slujbei. La fel de mult pe cât îmi displac preoții care pretind sume considerabile de bani spre a-și îndeplini obligațiile de mediere (dintre om și divinitate, evident) pentru care oricum primesc salariu. Dar despre toate acestea, într-un alt articol.
