Ion, Vasile și pălinca

Cică merge Vasile la Ion să-i ceară niște țuică:
- Mă Ioane, dă-mi împrumut o litră de pălincă până oi face și io.
- Ia mă Vasile, că doară este de unde!
După două zile, Vasile bate din nou la ușa lui Ion:
- Fă bine și mai dă-mi o litră, că încă n-am făcut-o pe a me. Că pe urmă ți-oi da și io!
- Ia mă, că doară și io oi avea nevoie, zice Ion, dar de data asta mai mult în scârbă.

După o săptămână, Ion și Maria erau la masă, când Ion îl vede pe Vasile apropiindu-se din nou de poartă. Atunci îi zice nevestei:
- Tu Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă!
și se bagă sub pat.
Vasile ajunge la poarta lui Ion și bate. Îi deschide Maria.
- Ziua bună. Acasă-i bărbată-tu?
- Nu, îi dus până la oraș.
- No, că am făcut și io pălinca și i-am adus doi litri și jumătate înapoi, să ne cinstim ca pretinii. Dacă Ion nu-i, ne-m cinsti numai noi doi.
Și intră ei în casă și se apucă să bea pălincă. După un pahar, două, se încălzesc, se urcă în pat și se apucă de treabă.
Ion de sub pat simte mișcările, îi aude deasupra și cugetă:
- Mama ei de treabă! Pușcă am, cartușe am, da' nu-s acasă!