Cu mulți ani în urmă, omul își procura hrana vânând și pescuind. Astăzi aceste două activități au devenit mai mult un hobby. Demult, pe când eram mic, tata a cumpărat niște undițe și, pentru o anumită perioadă, am fost pescar amator. Am avut chiar carnet, cu toate că eram minor. Ne-am dus de câteva ori pe malul Someșului, râu ce trece prin orașul meu, și am pescuit. Vorba vine. Că de prins, am prins puțini pești, și aceia mici. Noroc că am urmat o școală după aceea; în mod cert, n-aș fi putut trăi din această activitate.
Am însă un coleg de muncă pentru care pescuitul e principala lui pasiune. Și din ce îmi mai povestește, înțeleg că pescarii serioși folosesc plase și setci de calitate, undițe scumpe, momeli specifice tipului de pește pe care vor să-l prindă, pescuind în anumite zone - în care au șanse maxime de a prinde ce vor ei, în funcție de sezon, dacă a plouat sau nu etc. Adică e un fel de știință și asta, sau o artă, implicând atât instrumentar de calitate (ca în orice domeniu unde ești serios) cât și cunoaștere, simultan practică și teoretică. În lipsa acesteia din urmă, apar știri cu braconieri decedați fiindcă au vrut să curenteze peștii dintr-un lac și au murit și ei electorucați. Mare-i grădina ta, gen.
Pescarii sunt, probabil, printre cei mai calmi oameni din univers. Trebuie să fii calm pentru a putea sta liniștit ore în șir în așteptarea unei mușcături. Ei par exponenții unei alte lumi, în iureșul nostru de zi cu zi, dat pe repede-înainte, în care nu ai timp nici să respiri. Și poate tocmai ăsta e motivul pentru care sportul e unul tipic masculin. Că femeile nu prea au răbdare, sau nu prea se pot abține să rămână tăcute pentru o lungă perioadă de timp.
Dar tot pescarii, alături de vânători, sunt principalii protagoniști ai unor glume și ironii pe seama exagerărilor pe care le fac uneori în legătură cu ce au prins. Și pentru că tot am zis de glume, o să închei cu un banc.
Cică prinde Bulă peștișorul de aur, care îi spune: „Dacă mă arunci în apă, îți îndeplinesc o dorință”. Că era peștișor mai mic, de criză, cu o singură dorință. Bulă, mare activist pentru drepturile omului, scoate o hartă a Europei și o întinde pe nisip: „Uite dragă peștișorule, aici e Ucraina. Fă te rog să-și retragă Putin toți militarii din ea!” „Măi Bulă, nu se poate așa ceva, implică să schimb destinele a mii de oameni, să alterez cursul istoriei, e foarte dificil. Alege și tu ceva mai personal. Nu ai o dorință simplă, doar pentru tine?” Atunci Bulă împăturește harta și scoate de la piept o poză cu soția lui: „Fă te rog ca nevasta mea să devină frumoasă!” Peștișorul se uită la poză, se scarpină în cap, se gândește, și într-un final zice: „Ia mai scoate puțin harta aia cu Ucraina!”
Apropo de unele motive care te pot împinge să-ți petreci orele pe malul apei, departe de casă.
Am însă un coleg de muncă pentru care pescuitul e principala lui pasiune. Și din ce îmi mai povestește, înțeleg că pescarii serioși folosesc plase și setci de calitate, undițe scumpe, momeli specifice tipului de pește pe care vor să-l prindă, pescuind în anumite zone - în care au șanse maxime de a prinde ce vor ei, în funcție de sezon, dacă a plouat sau nu etc. Adică e un fel de știință și asta, sau o artă, implicând atât instrumentar de calitate (ca în orice domeniu unde ești serios) cât și cunoaștere, simultan practică și teoretică. În lipsa acesteia din urmă, apar știri cu braconieri decedați fiindcă au vrut să curenteze peștii dintr-un lac și au murit și ei electorucați. Mare-i grădina ta, gen.
Pescarii sunt, probabil, printre cei mai calmi oameni din univers. Trebuie să fii calm pentru a putea sta liniștit ore în șir în așteptarea unei mușcături. Ei par exponenții unei alte lumi, în iureșul nostru de zi cu zi, dat pe repede-înainte, în care nu ai timp nici să respiri. Și poate tocmai ăsta e motivul pentru care sportul e unul tipic masculin. Că femeile nu prea au răbdare, sau nu prea se pot abține să rămână tăcute pentru o lungă perioadă de timp.
Dar tot pescarii, alături de vânători, sunt principalii protagoniști ai unor glume și ironii pe seama exagerărilor pe care le fac uneori în legătură cu ce au prins. Și pentru că tot am zis de glume, o să închei cu un banc.
Cică prinde Bulă peștișorul de aur, care îi spune: „Dacă mă arunci în apă, îți îndeplinesc o dorință”. Că era peștișor mai mic, de criză, cu o singură dorință. Bulă, mare activist pentru drepturile omului, scoate o hartă a Europei și o întinde pe nisip: „Uite dragă peștișorule, aici e Ucraina. Fă te rog să-și retragă Putin toți militarii din ea!” „Măi Bulă, nu se poate așa ceva, implică să schimb destinele a mii de oameni, să alterez cursul istoriei, e foarte dificil. Alege și tu ceva mai personal. Nu ai o dorință simplă, doar pentru tine?” Atunci Bulă împăturește harta și scoate de la piept o poză cu soția lui: „Fă te rog ca nevasta mea să devină frumoasă!” Peștișorul se uită la poză, se scarpină în cap, se gândește, și într-un final zice: „Ia mai scoate puțin harta aia cu Ucraina!”
Apropo de unele motive care te pot împinge să-ți petreci orele pe malul apei, departe de casă.
