Mai țineți minte nunta părinților voștri? Bine, știu că nu erați născuți pe atunci, cel puțin majoritatea. Dar din poveștile lor, sau din poze? Cum care poze? Pe vremea lui Ceaușescu nu se făceau poze la nunți? Eu țin minte vrei două poze alb-negru cu mama mireasă și o poză mare, făcută tablou, cu părinții mei proaspăt căsătoriți.
Între timp, lucrurile au avansat. Iar verișorii și frații voștri mai mari deja s-au căsătorit, și-au filmat nunta și au o mulțime de poze, pe care nu doar că le-ați văzut voi și familia, dar le-au postat pe rețele sociale cum ar fi Facebook. Lucru care a făcut să-mi pice o fisă: păi tehnologia tot avansează, da? Astăzi apar camere de filmat din ce în ce mai bune, nu? Rezultă că se pot face atât fotografii cât și filme de o calitate tot mai bună, cu o rezoluție tot mai mare, în culori tot mai vii. Păi în ritmul ăsta, copiii voștri vor putea deveni niște mici artiști și regizori când se vor căsătorii, dacă deja își fac selfie-uri de pe acum.
De exemplu, pe www.constantinbutucstudio.ro, site-ul unei echipe de fotografi de nunți (de unde am și preluat imaginea de mai sus), constat din pagina cu servicii că filmarea se realizează azi în format full HD, 1920 x 1080 pixeli, adică la rezoluția (și posibil calitatea) pe care o găsiți pe discurile BluRay. Deci numai filmarea. Vă dați seama, pozele trebuie să fie la rezoluții și mai mari. Chestii la care părinții noștri nici nu puteau visa. Iar bunicii nici atât, că pe vremea aia abia se făceau poze simple, alb-negru, eu am doar câteva rămase de la bunici, era o noutate și o raritate. În ritmul ăsta, cum o să fie filmate nunțile copiilor noștri? Probabil că 3d. Dar ale nepoților noștri? Holografic? :)
Bine, adevărul e că mai trebuie și puțină artă pe lângă tehnologie, ca s-o completeze. Adică cel care face poza trebuie să aibă niște cursuri de fotografie în spate, ca să iasă un material valoros. Pentru că nu-i de ajuns să ai cameră ca să poți filma, la fel cum nu-i de ajuns să ai mașină ca să poți conduce (îți mai trebuie școala de șofer) sau nu-i de ajuns să ai calculator performant ca să poți face programe cu el (îți trebuie o școală de informatică).
Dar oricum, tehnologia merge înainte. Ceea ce nu poate decât să mă bucure.
Între timp, lucrurile au avansat. Iar verișorii și frații voștri mai mari deja s-au căsătorit, și-au filmat nunta și au o mulțime de poze, pe care nu doar că le-ați văzut voi și familia, dar le-au postat pe rețele sociale cum ar fi Facebook. Lucru care a făcut să-mi pice o fisă: păi tehnologia tot avansează, da? Astăzi apar camere de filmat din ce în ce mai bune, nu? Rezultă că se pot face atât fotografii cât și filme de o calitate tot mai bună, cu o rezoluție tot mai mare, în culori tot mai vii. Păi în ritmul ăsta, copiii voștri vor putea deveni niște mici artiști și regizori când se vor căsătorii, dacă deja își fac selfie-uri de pe acum.
De exemplu, pe www.constantinbutucstudio.ro, site-ul unei echipe de fotografi de nunți (de unde am și preluat imaginea de mai sus), constat din pagina cu servicii că filmarea se realizează azi în format full HD, 1920 x 1080 pixeli, adică la rezoluția (și posibil calitatea) pe care o găsiți pe discurile BluRay. Deci numai filmarea. Vă dați seama, pozele trebuie să fie la rezoluții și mai mari. Chestii la care părinții noștri nici nu puteau visa. Iar bunicii nici atât, că pe vremea aia abia se făceau poze simple, alb-negru, eu am doar câteva rămase de la bunici, era o noutate și o raritate. În ritmul ăsta, cum o să fie filmate nunțile copiilor noștri? Probabil că 3d. Dar ale nepoților noștri? Holografic? :)
Bine, adevărul e că mai trebuie și puțină artă pe lângă tehnologie, ca s-o completeze. Adică cel care face poza trebuie să aibă niște cursuri de fotografie în spate, ca să iasă un material valoros. Pentru că nu-i de ajuns să ai cameră ca să poți filma, la fel cum nu-i de ajuns să ai mașină ca să poți conduce (îți mai trebuie școala de șofer) sau nu-i de ajuns să ai calculator performant ca să poți face programe cu el (îți trebuie o școală de informatică).
Dar oricum, tehnologia merge înainte. Ceea ce nu poate decât să mă bucure.
