Cercul este un simbol al infinitului și al perfecțiunii. Mergând pe linia unui cerc, nu vei ajunge niciodată la capătul lui. Poate acesta este motivul pentru care s-au ales verighetele, și nu altceva, drept sigiliu al cuplului unit prin căsătorie. Două jumătăți ce fuzionează într-un întreg complet și indivizibil, fără asperități sau margini. Oriunde te-ai plasa pe linia unui cerc, forma lui, perspectiva va rămâne aceeași. Pentru că, nu-i așa, iubitul se reflectă în iubită și iubita se oglindește în iubit. În cele ce urmează vă invit la o călătorie inedită în universul acestor fascinante bijuterii.
Se crede că primele inele ar fi fost confecționate din ierburi vegetale, în Egiptul Antic. Ele au fost apoi înlocuite cu inele realizate din metal. La început fierul și abia mult mai târziu aurul sau argintul. Tot mai târziu au apărut inelele încrustate cu diamante sau alte pietre prețioase. Dar utilizarea inelelor pe post de pecetluire a unei căsătorii pare să își aibă originea în anul 860 e.n., când Papa Nicolae I declara că în momentul căsătoriei, mirele trebuie să facă dovada suportului financiar față de mireasă, dăruindu-i un inel prețios. O altă variantă ar fi aceea că în familie, soția gestionează averea.
Deci prima lecție: nu-i dăruiți orice știft, luați-i ceva excepțional, care s-o facă să se simtă specială.
În zilele noastre se comercializează atât inele scumpe, de calitate, cât și inele ieftine, făcute din metale oarecare dar suflate cu anumite substanțe ce le dau aparența de aur, argint etc. În ce privește aspectul lor, acesta variază, există nenumărate modele. Personal îmi place cel din imaginea de mai sus, dar pentru o listă mult mai bogată, puteți consulta paginile cu inele argint lafemmecoquette.ro, unde vă așteaptă peste 70 de stiluri și modele distincte. Păcat că nu au imagini cu ele purtate la mâna cuiva, atunci am fi avut o apreciere mai ușoară asupra lor (în special la nivelul mărimii).
De ce se poartă inelele pe mâna stângă? Conform unor tradiții orientale, fiecare metal ne pune în legătură cu anumite energii subtile benefice, pe care le acumulează în ființa noastră. Proces care se realizează mult mai bine prin mâna stângă, deoarece partea stângă a corpului este asociată cu receptivitatea în timp ce partea dreaptă este emisivă. O altă teorie este că din inelarul stâng pornește vena amoris, așa-zisa venă a amorului, care este chiar o prelungire a inimii. Desigur, mai puteți găsi și alte explicații sau interpretări, unele mai interesante decât celelalte, dacă le veți căuta. În acest sens vă invit să lecturați articolul Povestea verighetelor, foarte bine scris.
Dar într-o lume tot mai puternic tehnologizată, cât de mult vor rezista oare vechile tradiții, superstiții și obiceiuri? Va mai conta peste să zicem o sută de ani portul unui metal în jurul inelarului? Sau vor fi reduse toate podoabele la un card agățat în jurul gâtului ori la un cod de bare înscris sub piele? Personal, cred că atât timp cât femeile vor dori să se facă frumoase iar bărbații vor fi sensibili la acest frumos și se vor căsători nu din simț civic și dorința de a procrea ci din iubire, bijuteriile nu sunt în niciun pericol de minimizare. În ce privește poveștile din spatele lor, miturile și simbolisticile lor străvechi, acestea sunt deja, după cum poate constata fiecare, aproape uitate.
Se crede că primele inele ar fi fost confecționate din ierburi vegetale, în Egiptul Antic. Ele au fost apoi înlocuite cu inele realizate din metal. La început fierul și abia mult mai târziu aurul sau argintul. Tot mai târziu au apărut inelele încrustate cu diamante sau alte pietre prețioase. Dar utilizarea inelelor pe post de pecetluire a unei căsătorii pare să își aibă originea în anul 860 e.n., când Papa Nicolae I declara că în momentul căsătoriei, mirele trebuie să facă dovada suportului financiar față de mireasă, dăruindu-i un inel prețios. O altă variantă ar fi aceea că în familie, soția gestionează averea.
Deci prima lecție: nu-i dăruiți orice știft, luați-i ceva excepțional, care s-o facă să se simtă specială.În zilele noastre se comercializează atât inele scumpe, de calitate, cât și inele ieftine, făcute din metale oarecare dar suflate cu anumite substanțe ce le dau aparența de aur, argint etc. În ce privește aspectul lor, acesta variază, există nenumărate modele. Personal îmi place cel din imaginea de mai sus, dar pentru o listă mult mai bogată, puteți consulta paginile cu inele argint lafemmecoquette.ro, unde vă așteaptă peste 70 de stiluri și modele distincte. Păcat că nu au imagini cu ele purtate la mâna cuiva, atunci am fi avut o apreciere mai ușoară asupra lor (în special la nivelul mărimii).
De ce se poartă inelele pe mâna stângă? Conform unor tradiții orientale, fiecare metal ne pune în legătură cu anumite energii subtile benefice, pe care le acumulează în ființa noastră. Proces care se realizează mult mai bine prin mâna stângă, deoarece partea stângă a corpului este asociată cu receptivitatea în timp ce partea dreaptă este emisivă. O altă teorie este că din inelarul stâng pornește vena amoris, așa-zisa venă a amorului, care este chiar o prelungire a inimii. Desigur, mai puteți găsi și alte explicații sau interpretări, unele mai interesante decât celelalte, dacă le veți căuta. În acest sens vă invit să lecturați articolul Povestea verighetelor, foarte bine scris.
Dar într-o lume tot mai puternic tehnologizată, cât de mult vor rezista oare vechile tradiții, superstiții și obiceiuri? Va mai conta peste să zicem o sută de ani portul unui metal în jurul inelarului? Sau vor fi reduse toate podoabele la un card agățat în jurul gâtului ori la un cod de bare înscris sub piele? Personal, cred că atât timp cât femeile vor dori să se facă frumoase iar bărbații vor fi sensibili la acest frumos și se vor căsători nu din simț civic și dorința de a procrea ci din iubire, bijuteriile nu sunt în niciun pericol de minimizare. În ce privește poveștile din spatele lor, miturile și simbolisticile lor străvechi, acestea sunt deja, după cum poate constata fiecare, aproape uitate.
