Una dintre materiile care nu mi-au plăcut de nicio culoare în școală a fost lucrul manual. Sau tehnologia practică, ori cum îi mai spunea după aceea. Că lucrul manual era parcă în clasele mai mici, și era acceptabil, trebuia să facem tot felul de chestii de exemplu din plastelină, din câte rețin. Dar mai târziu a venit tehnologia. Acea oră în care trebuia să pirogravezi, pilești, bați o tablă, faci un cui, chestii din ăstea de mecanic.
Pentru mine, a fost o oră inutilă. O oră pe care o petreceam în veceul școlii, sau prin alte părți, dar nu la locul de desfășurare a studiilor. O oră din care nu am învățat nimic. Dar gândindu-mă acum, retrospectiv, posibil ca materia să nu fie total inutilă, cel puțin unora dintre elevi. Pentru că fiecare ne naștem cu o anumită chemare, și dacă mie îmi place româna, sau literatura, altcuiva matematica și altcuiva istoria, există și oameni cu înclinații spre mecanică, înclinație pe care această oră de tehnologie le-o poate cumva activa, îi poate face să-și descopere această afinitate sau poate chiar talent și să-și urmeze destinul.
Dar vă voi spune de ce, totuși, este prost gândită. Pentru că ar trebui să ne ofere tuturor, cu sau fără înclinații, câteva cunoștințe de bază, pe care să le chiar putem folosi în viață. Ar trebui să rămâi la sfârșitul anului cu ceva de acolo. De exemplu, să știi care sunt mărimile de bază la șurube. Să îți cumperi din timp o trusă de șurubelnițe, cum este cea din imagine. În fond, ce-s câțiva zeci de lei pentru o chestie care îți rămâne și de care eventual te poți folosi toată viața? Nu mă refer la subtilități, dar să știi schimba un întrerupător, o siguranță la tabloul electric, să bați un cui fără a cere ajutor, e prea mult ce cer? Cine folosește pirogravura în viață?
Faptul că însă nu am studiat așa ceva în școală, ocupându-ne în schimb de a trasa diverse modele în lemn, prin ardere, adică vă dați seama, noi făceam artă în lemn, face că astăzi, când intru pe site-uri ca http://www.lincos.ro, de pe care am preluat imaginea de mai sus, să mă uit la produsele lor ca vițelul la poartă nouă. Sau ca mâța în calendar. Pe bune: aparat de reglat faruri, scule speciale, pistoale pneumatice, gresoare, aparat pentru încălzire cu inducție, ce-s ăstea domnule? Și de aceea spun că materia respectivă, chiar dacă poate trezi unora interesul pentru domenii conexe, este cam degeaba.
Dar bine, dacă stau să mă gândesc, poate că nici alte materii nu-s cu mult mai breze. Dar poate despre ele cu altă ocazie, că mă lungesc.
Pentru mine, a fost o oră inutilă. O oră pe care o petreceam în veceul școlii, sau prin alte părți, dar nu la locul de desfășurare a studiilor. O oră din care nu am învățat nimic. Dar gândindu-mă acum, retrospectiv, posibil ca materia să nu fie total inutilă, cel puțin unora dintre elevi. Pentru că fiecare ne naștem cu o anumită chemare, și dacă mie îmi place româna, sau literatura, altcuiva matematica și altcuiva istoria, există și oameni cu înclinații spre mecanică, înclinație pe care această oră de tehnologie le-o poate cumva activa, îi poate face să-și descopere această afinitate sau poate chiar talent și să-și urmeze destinul.
Dar vă voi spune de ce, totuși, este prost gândită. Pentru că ar trebui să ne ofere tuturor, cu sau fără înclinații, câteva cunoștințe de bază, pe care să le chiar putem folosi în viață. Ar trebui să rămâi la sfârșitul anului cu ceva de acolo. De exemplu, să știi care sunt mărimile de bază la șurube. Să îți cumperi din timp o trusă de șurubelnițe, cum este cea din imagine. În fond, ce-s câțiva zeci de lei pentru o chestie care îți rămâne și de care eventual te poți folosi toată viața? Nu mă refer la subtilități, dar să știi schimba un întrerupător, o siguranță la tabloul electric, să bați un cui fără a cere ajutor, e prea mult ce cer? Cine folosește pirogravura în viață?
Faptul că însă nu am studiat așa ceva în școală, ocupându-ne în schimb de a trasa diverse modele în lemn, prin ardere, adică vă dați seama, noi făceam artă în lemn, face că astăzi, când intru pe site-uri ca http://www.lincos.ro, de pe care am preluat imaginea de mai sus, să mă uit la produsele lor ca vițelul la poartă nouă. Sau ca mâța în calendar. Pe bune: aparat de reglat faruri, scule speciale, pistoale pneumatice, gresoare, aparat pentru încălzire cu inducție, ce-s ăstea domnule? Și de aceea spun că materia respectivă, chiar dacă poate trezi unora interesul pentru domenii conexe, este cam degeaba.
Dar bine, dacă stau să mă gândesc, poate că nici alte materii nu-s cu mult mai breze. Dar poate despre ele cu altă ocazie, că mă lungesc.
