După două articole despre artă ca business și pseudo-artă în închisoare, să vorbim puțin și despre artă ca stil de a trăi. Mai precis, despre dans. Dansul este la ora actuală una dintre, probabil, cele mai pe nedrept ignorate activități din sfera preocupărilor umane. De ce pe nedrept? Pentru că dacă am practica-o mai des, ne-ar umple viețile de sens și bucurie. Dar cine mai are timp să se bucure de viață într-o lume dată pe rapid-înainte, în care grija zilei de mâine și stresul de la serviciu sunt factorii dominanți?
Am văzut mai demult un film foarte frumos, intitulat Shall We Dance (Dansăm?), cu Richard Gere, Jennifer Lopez și Susan Sarandon în rolurile principale. Gere interpretează un avocat serios, care ajunge la un moment dat într-un salon de dans, intrigat de afișul ce-l vedea zilnic pe clădirea cu pricina, pe lângă care își avea drumul spre casă. Odată ce se înscrie la cursurile de acolo, viața lui începe să capete culoare și farmec iar el devine din posacul care era înainte, o fire mult mai comunicativă, sociabilă, empatică. Faptul că la început nu le spune fiicei și soției despre noua sa pasiune dă naștere la tot felul de situații amuzante, una dintre ele fiind de exemplu că este prins dansând cu mătura, fapt ce o face pe soția lui să-l suspecteze că are o iubită. Desigur, nici instructoarea de dans nu arată rău (Jennifer Lopez), așa că probabil vă întrebați ce direcție va lua filmul. Vă las însă să-l căutați și să-l vedeți singuri, pentru că merită.
Ceea ce vreau să spun și se poate deduce din rândurile de mai sus este că dansul, fie că avem în minte ritmurile de tango, fie că vorbim de Dans Sportiv, fie că ne gândim la alte stiluri, poate fi o supapă de eliminare a stresului chiar pentru omul modern, prea ocupat să se mai gândească la așa ceva. La fel cum pot fi artele marțiale, artele plastice sau aerobicul. Dacă am face doar acest mic pas spre a ne acorda mai mult timp și a încerca să ne redescoperim și să ne retrezim pasiuni poate de mult uitate, ne-am elibera de sclavia acestui ritm robotizant și obositor în același timp. Iar tinerii, dacă și-ar cultiva această pasiune din timp, ar rămâne veșnic niște adolescenți îndrăgostiți înăuntrul lor.
