Unul din lucrurile pe care aș putea zice că nu le înțeleg, deși mai corect ar fi să spun că nu le pot atribui unui om inteligent, elevat și tolerant, cum se declară adesea cei mai mulți atei, este un fel de ură viscerală față de religie, biserică și preoți. În care cele trei noțiuni se contopesc până la identificare.
Ori lucrurile nu stau deloc așa. Înțeleg faptul că există preoți care dispun de bani. Înțeleg că unii înalți prelați se plimbă în mercedesuri de lux, ceea ce arată că nu prea urmează motivul biblic al ascezei, cel puțin la nivel exterior. Și că deci unii oameni sunt revoltați, pe motiv că uite, preotul propovăduiește viața modestă dar are grijă să-și umple burdihanul propriu mai întâi. Și că uite, același preot propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu, dar în același timp nu are nicio problemă cu a sfinți cazinouri, studiouri de televiziune sau discoteci și săli de videochat. Cu trafaletul, dacă pereții sunt înalți și n-ajunge la tavan în alt mod. Sau că același preot susține onestitatea în biserică dar îndeamnă lumea să voteze cu X și Y în anii electorali.
Pe toate aceste lucruri le înțeleg perfect. Dar nu înțeleg de ce motivele de nemulțumire la adresa acestor fețe bisericești iau ca prin farmec calea cerului și ajung să i se impute, într-un mod miraculos, lui Dumnezeu însuși, alături de corului lui de îngeri, cântând la harfa cantecelor crestine din Romania. Pentru că în alte țări eu nu am văzut atâta ceartă și discriminare, de la niște oameni auto-declarați, după cum vă spuneam, toleranți.
Și nu înțeleg acest transfer al vinii (de la preot la divinitate) pentru că, în realitate, cele două entități sunt complet diferite. Una este preotul, ființă carnală, supusă greșelii ca oricare dintre noi, și alta este doctrina pe care o servește. Nu degeaba se spune: fă ce zice popa, nu ce face el! Indiferent că ești credincios sau ateu, indiferent de opinia ta cu privire la existența unei Conștiințe Supreme care a creat acest univers, a considera că o doctrină este vinovată de modul în care înțeleg unii să o interpreteze (sau să se folosească de ea, în scopuri meschine) nu este cu nimic diferit de a considera doctrina democrației și a pluralismului politic ca fiind principala vinovată pentru faptul că avem politicieni corupți.
Doctrina, filosofia, sistemul, divinitatea, teoria este una. Omul în schimb este alta. Puteți condamna omul, sau puteți condamna doctrina dacă vreți, dar fiți atenți să nu le confundați!
Ori lucrurile nu stau deloc așa. Înțeleg faptul că există preoți care dispun de bani. Înțeleg că unii înalți prelați se plimbă în mercedesuri de lux, ceea ce arată că nu prea urmează motivul biblic al ascezei, cel puțin la nivel exterior. Și că deci unii oameni sunt revoltați, pe motiv că uite, preotul propovăduiește viața modestă dar are grijă să-și umple burdihanul propriu mai întâi. Și că uite, același preot propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu, dar în același timp nu are nicio problemă cu a sfinți cazinouri, studiouri de televiziune sau discoteci și săli de videochat. Cu trafaletul, dacă pereții sunt înalți și n-ajunge la tavan în alt mod. Sau că același preot susține onestitatea în biserică dar îndeamnă lumea să voteze cu X și Y în anii electorali.
Pe toate aceste lucruri le înțeleg perfect. Dar nu înțeleg de ce motivele de nemulțumire la adresa acestor fețe bisericești iau ca prin farmec calea cerului și ajung să i se impute, într-un mod miraculos, lui Dumnezeu însuși, alături de corului lui de îngeri, cântând la harfa cantecelor crestine din Romania. Pentru că în alte țări eu nu am văzut atâta ceartă și discriminare, de la niște oameni auto-declarați, după cum vă spuneam, toleranți.
Și nu înțeleg acest transfer al vinii (de la preot la divinitate) pentru că, în realitate, cele două entități sunt complet diferite. Una este preotul, ființă carnală, supusă greșelii ca oricare dintre noi, și alta este doctrina pe care o servește. Nu degeaba se spune: fă ce zice popa, nu ce face el! Indiferent că ești credincios sau ateu, indiferent de opinia ta cu privire la existența unei Conștiințe Supreme care a creat acest univers, a considera că o doctrină este vinovată de modul în care înțeleg unii să o interpreteze (sau să se folosească de ea, în scopuri meschine) nu este cu nimic diferit de a considera doctrina democrației și a pluralismului politic ca fiind principala vinovată pentru faptul că avem politicieni corupți.
Doctrina, filosofia, sistemul, divinitatea, teoria este una. Omul în schimb este alta. Puteți condamna omul, sau puteți condamna doctrina dacă vreți, dar fiți atenți să nu le confundați!
