Într-o zi mă întorceam acasă cu o mașină de ocazie, sau mergeam undeva, nu mai rețin exact. Și în mașina respectivă am auzit o piesă, un fel de combinație între muzică populară și manea, în care solistul zicea, printre altele, cum că el a dat de trei ori examenul auto și nu l-a luat, iar socara lui l-a luat din prima. Asta e, mi-am zis în gând, amarul omului obișnuit, cu nevastă și soacră la pachet.
Dar nu e numai un cântec. Din când în când, ciclic, aud de câte un caz, un om care are probleme cu școala de șofer sau pentru care examenul auto constituie un fel de nemesis, proba vieții lui, lucrul de care se teme cel mai mult că nu-l va trece niciodată. Frica uneori are efect paralizant, pentru că, conform unei vorbe pline de înțelepciune din folclorul autohton, de ce ți-e frică, de aia nu scapi.
Eu unul nu înțeleg ce-i așa de mare filosofie cu examenul ăsta. Te duci la cursuri, îți cumperi manualul, îl citești, îl înveți. Da, înțeleg că a trecut mult timp de când ai ținut o carte în mână (și că poate la școală profesorul îți dădea cinci numai așa, ca să treci clasa, din bunătate) dar serios, citești, recitești, memorezi, întrebi, până când îți intră în cap, că e o serie finită de întrebări, dintr-un domeniu mic. Nu e ca și cum ai vrea să te angajezi ca specialist la un reactor nuclear, oricât de nou ar fi BMW-ul tău. :)
Sau, dacă chiar ți-e dificil să te descurci prin metoda clasică, îți faci cont pe un site de chestionare auto, vezi toate întrebările care pot să-ți vină la examen, cu răspunsurile corecte (validate prin comentariile a zeci de oameni), le repeți de atâtea ori până le visezi noapte sau ți se întipărește culoarea aia verde a răspunsului corect în minte, și te duci la examen blindat. Că nu toți ne-am născut ași într-ale învățării teoretice.
Din punctul meu de vedere, nu examenul constituie marea problemă. Adevărata aventură începe după ce l-ai luat, pentru că ieșind pe șosea ai ocazia să pui în practică ceea ce ai învățat, iar aici o mică greșeală te poate costa scump, inclusiv viața ta sau a celor apropiați. Și nu-i de ajuns să știi conduce foarte bine, trebuie să-i ai în vedere și pe bezmeticii care circulă ca nebunii, fără să acorde prioritate sau să respecte cele mai elementare reguli de circulație și de bun simț.
Dar despre cum se circulă, uneori, pe carosabilul patriei, poate cu altă ocazie.
Dar nu e numai un cântec. Din când în când, ciclic, aud de câte un caz, un om care are probleme cu școala de șofer sau pentru care examenul auto constituie un fel de nemesis, proba vieții lui, lucrul de care se teme cel mai mult că nu-l va trece niciodată. Frica uneori are efect paralizant, pentru că, conform unei vorbe pline de înțelepciune din folclorul autohton, de ce ți-e frică, de aia nu scapi.
Eu unul nu înțeleg ce-i așa de mare filosofie cu examenul ăsta. Te duci la cursuri, îți cumperi manualul, îl citești, îl înveți. Da, înțeleg că a trecut mult timp de când ai ținut o carte în mână (și că poate la școală profesorul îți dădea cinci numai așa, ca să treci clasa, din bunătate) dar serios, citești, recitești, memorezi, întrebi, până când îți intră în cap, că e o serie finită de întrebări, dintr-un domeniu mic. Nu e ca și cum ai vrea să te angajezi ca specialist la un reactor nuclear, oricât de nou ar fi BMW-ul tău. :)
Sau, dacă chiar ți-e dificil să te descurci prin metoda clasică, îți faci cont pe un site de chestionare auto, vezi toate întrebările care pot să-ți vină la examen, cu răspunsurile corecte (validate prin comentariile a zeci de oameni), le repeți de atâtea ori până le visezi noapte sau ți se întipărește culoarea aia verde a răspunsului corect în minte, și te duci la examen blindat. Că nu toți ne-am născut ași într-ale învățării teoretice.
Din punctul meu de vedere, nu examenul constituie marea problemă. Adevărata aventură începe după ce l-ai luat, pentru că ieșind pe șosea ai ocazia să pui în practică ceea ce ai învățat, iar aici o mică greșeală te poate costa scump, inclusiv viața ta sau a celor apropiați. Și nu-i de ajuns să știi conduce foarte bine, trebuie să-i ai în vedere și pe bezmeticii care circulă ca nebunii, fără să acorde prioritate sau să respecte cele mai elementare reguli de circulație și de bun simț.
Dar despre cum se circulă, uneori, pe carosabilul patriei, poate cu altă ocazie.
