Să presupunem că ți se înfundă chiuveta, și spun chiuveta ca să nu spun veceul, ca să vorbim totuși despre lucruri mai ușor digerabile. Deci, te trezești că nu mai curge apa și trebuie desfundate țevile. Cam ce poți face? În articolul de față o să încerc să evidențiez câteva posibile soluții.
Soluția numărul unu: soda caustică. Mergi la un magazin de țevi, scule, chestii și îți cumperi sodă caustică. Se găsește sub diverse forme, dar pe tine te interesează cea sub forma unor biluțe de desfundat canalizarea. După care te întorci acasă, citești descrierea și procedezi în consecință. Adică introduci câteva din acele biluțe de desfundat în țeava înfundată, după care aștepți. Teoretic, ele trebuie ca, odată venite în contact cu apa rece, să emane o căldură foarte puternică prin care să dizolve depunerile și astfel să defunde ce era înfundat.
Practic, dacă prin absurd metoda de mai sus nu merge, lucru care mă gândesc că se întâmplă în marea majoritate a cazurilor, mergi frumos din nou la magazin, că prima dată sigur n-ai avut inspirația sau disponibilitatea bugetară să cumperi două lucruri deodată, și achiziționezi o pompă de desfundat țevile. O știi cum arată, e din aceea mică, de mână, cu ventuză de cauciuc, dezvoltând o presiune de, nu știu, nu mă pricep, dar în orice caz reclamele și vânzătorul te asigură că e de calitate și desfundă orice, inclusiv nasul. Teoretic.
Practic, la pasul trei faci rost de o sârmă mai lungă, sau ceva instrument similar, cu care încerci să desfunzi manual țevăraia. Te bagi sub chiuvetă, îți sufleci mânecile, desfaci țevile, nu înainte să închizi apa de la robinetul din mască, lucru pe care ar fi bine să nu-l uiți, după care purcezi la delicata operațiune de a scobi cu acea sârmă și de a scoate conținutul frumos mirositor al țevii. Te simți ca la o baie de nămol într-o stațiune.
După care montezi țeava la loc, dai drumul la apă, constați că n-ai montat țeava etanș și refaci operațiunea, murmurând printre dinți câteva cuvinte de largă popularitate, pentru ca, în final, să ajungi la concluzia că scurgerea este în continuare înfundată. Moment în care te cam iau năbădăile.
Așa că, la ultimul pas, pui mâna pe telefon și cauți un instalator serios, care cu asta se ocupă. Soluție care se dovedește a fi cea corectă și care îți permite ca după aceea să folosești din nou bucătăria și, în particular, chiveta. Sigur, nu înainte de a curăța toată mizeria creată la pașii anteriori.
Uneori românul e nevoit să se priceapă la toate, să fie și instalator, și electrician, și tâmplar, pentru simplul motiv că instalatorul nu se prezintă la ora programată, electricianul te uscă de bani, tâmplarul îți face o ușă care nu se potrivește etc. Mai nou însă am început să aud și de meseriași care pot fi găsiți pe net, acceptă plata cu cardul și chiar oferă garanție pentru serviciile prestate.
Pe de altă parte, nu strică să știi și tu câteva metode care, mai în glumă mai în serios, te pot ajuta să-ți desfunzi o țeavă, dacă nu ai la cine apela.
Soluția numărul unu: soda caustică. Mergi la un magazin de țevi, scule, chestii și îți cumperi sodă caustică. Se găsește sub diverse forme, dar pe tine te interesează cea sub forma unor biluțe de desfundat canalizarea. După care te întorci acasă, citești descrierea și procedezi în consecință. Adică introduci câteva din acele biluțe de desfundat în țeava înfundată, după care aștepți. Teoretic, ele trebuie ca, odată venite în contact cu apa rece, să emane o căldură foarte puternică prin care să dizolve depunerile și astfel să defunde ce era înfundat.
Practic, dacă prin absurd metoda de mai sus nu merge, lucru care mă gândesc că se întâmplă în marea majoritate a cazurilor, mergi frumos din nou la magazin, că prima dată sigur n-ai avut inspirația sau disponibilitatea bugetară să cumperi două lucruri deodată, și achiziționezi o pompă de desfundat țevile. O știi cum arată, e din aceea mică, de mână, cu ventuză de cauciuc, dezvoltând o presiune de, nu știu, nu mă pricep, dar în orice caz reclamele și vânzătorul te asigură că e de calitate și desfundă orice, inclusiv nasul. Teoretic.
Practic, la pasul trei faci rost de o sârmă mai lungă, sau ceva instrument similar, cu care încerci să desfunzi manual țevăraia. Te bagi sub chiuvetă, îți sufleci mânecile, desfaci țevile, nu înainte să închizi apa de la robinetul din mască, lucru pe care ar fi bine să nu-l uiți, după care purcezi la delicata operațiune de a scobi cu acea sârmă și de a scoate conținutul frumos mirositor al țevii. Te simți ca la o baie de nămol într-o stațiune.
După care montezi țeava la loc, dai drumul la apă, constați că n-ai montat țeava etanș și refaci operațiunea, murmurând printre dinți câteva cuvinte de largă popularitate, pentru ca, în final, să ajungi la concluzia că scurgerea este în continuare înfundată. Moment în care te cam iau năbădăile.
Așa că, la ultimul pas, pui mâna pe telefon și cauți un instalator serios, care cu asta se ocupă. Soluție care se dovedește a fi cea corectă și care îți permite ca după aceea să folosești din nou bucătăria și, în particular, chiveta. Sigur, nu înainte de a curăța toată mizeria creată la pașii anteriori.
Uneori românul e nevoit să se priceapă la toate, să fie și instalator, și electrician, și tâmplar, pentru simplul motiv că instalatorul nu se prezintă la ora programată, electricianul te uscă de bani, tâmplarul îți face o ușă care nu se potrivește etc. Mai nou însă am început să aud și de meseriași care pot fi găsiți pe net, acceptă plata cu cardul și chiar oferă garanție pentru serviciile prestate.
Pe de altă parte, nu strică să știi și tu câteva metode care, mai în glumă mai în serios, te pot ajuta să-ți desfunzi o țeavă, dacă nu ai la cine apela.
