În ultimii 10-20 de ani, internetul a pătruns în casele tuturor și, ca în orice alt domeniu, produsele de înfrumusețare au ajuns să poată fi comandate și online. Astăzi fetele caută site-uri cu cosmetice ieftine și truse de machiaj online, dar v-ați pus întrebarea cum se machiau tinerele de acum 100 sau 1000 de ani? Despre cosmetică, Wikipedia scrie că a apărut și s-a răspândit în secolul al XVIII-lea, etimologia cuvântului fiind una franceză. Presupun că Wikipedia se referă la numele consacrat de cosmetică, pe care îl folosim astăzi. Pentru că arta îngrijirii și înfrumusețării pielii, părului și corpului a existat de când lumea. Și opinez că va continua să existe cât timp vor exista bărbați și femei.
Această artă provine de fapt din timpuri imemoriale. De la bun început, femeia a fost reprezentanta sexului frumos, în timp ce bărbatul - reprezentantul sexului puternic. Acest lucru rezultă din însăși anatomia celor două sexe. Și asta le face pe femei, care atrag și seduc bărbații, să folosească diverse metode și produse menite a le reda suplețea pielii, a le înfrumuseța părul și, într-un cuvânt, a le face mai atractive. Produse cunoscute, începând cu secolul XVIII, sub numele de produse cosmetice, pe care îl folosim și azi. Dar arta cosmetică în sine a existat încă din antichitate, chiar dacă pe atunci purta alte denumiri.
Un lucru interesant: când vine vorba de înfrumusețarea femeii, omul este mai degrabă excepția decât regula. La ce mă refer? Ați văzut cu toții, probabil, diverse documentare pe National Geographic, despre riturile împerecherii la păsări și animale. Ei bine, la foarte multe specii de necuvântătoare masculul este cel care urmărește să atragă și să cucerească femela, folosind pentru asta diverse trucuri, dansuri, emisii de feromoni etc. Ca atare, la multe specii masculul este mai zglobiu, are penajul mai viu colorat, adică, într-un cuvânt, el este reprezentantul sexului frumos. La noi, evident, lucrurile stau invers.
Primele mențiuni ale unor produse de tip cosmetic datează încă din antichitate. Găsim astfel de exemple în Vechiul Testament, dar și în Grecia Antică. Egiptul ne oferă un exemplu inedit, cu diverse produse cosmetice folosite de faraoni și preoți. În plus, chiar și îmbălsămarea regilor morți presupunea o ședință complexă de "tratament cosmetic". Iar mostre despre creme, parfumuri și alte produse cosmetice găsim încrustate în pereții templelor, într-un timp în care hârtia nu fusese încă inventată.
În Evul Mediu arta cosmetică era rezervată mai ales familiilor nobiliare, cu toate că existau și produse cosmetice accesibile femeilor de rând, în principal extrase din anumite plante sau ciuperci pe care le puteai culege și prepara singur. Iar astăzi, evident, avem o serie întreagă de cosmetice de lux, cosmetice scumpe și cosmetice ieftine, accesibile practic tuturor și care, lucru interesant, încep tot mai mult să se întoarcă la rădăcini, adică să folosească drept ingrediente de bază plante și substanțe naturale, în locul celor artificiale.
Așa că, pe scurt, arta de a se face frumoase este una dintre cele mai vechi preocupări ale femeilor și n-o să dispară cu una, cu două, indiferent câți ghizi de dezvoltare personală ne vor spune că adevărata frumusețe vine din interior. Ceea ce totuși s-a schimbat în direcția asta a fost definiția frumuseții, dependentă de cultura țării sau continentului în cauză și cutumele epocii. Dar despre standardele de frumusețe, mereu în schimbare, poate cu o altă ocazie.
Această artă provine de fapt din timpuri imemoriale. De la bun început, femeia a fost reprezentanta sexului frumos, în timp ce bărbatul - reprezentantul sexului puternic. Acest lucru rezultă din însăși anatomia celor două sexe. Și asta le face pe femei, care atrag și seduc bărbații, să folosească diverse metode și produse menite a le reda suplețea pielii, a le înfrumuseța părul și, într-un cuvânt, a le face mai atractive. Produse cunoscute, începând cu secolul XVIII, sub numele de produse cosmetice, pe care îl folosim și azi. Dar arta cosmetică în sine a existat încă din antichitate, chiar dacă pe atunci purta alte denumiri.
Un lucru interesant: când vine vorba de înfrumusețarea femeii, omul este mai degrabă excepția decât regula. La ce mă refer? Ați văzut cu toții, probabil, diverse documentare pe National Geographic, despre riturile împerecherii la păsări și animale. Ei bine, la foarte multe specii de necuvântătoare masculul este cel care urmărește să atragă și să cucerească femela, folosind pentru asta diverse trucuri, dansuri, emisii de feromoni etc. Ca atare, la multe specii masculul este mai zglobiu, are penajul mai viu colorat, adică, într-un cuvânt, el este reprezentantul sexului frumos. La noi, evident, lucrurile stau invers.
Primele mențiuni ale unor produse de tip cosmetic datează încă din antichitate. Găsim astfel de exemple în Vechiul Testament, dar și în Grecia Antică. Egiptul ne oferă un exemplu inedit, cu diverse produse cosmetice folosite de faraoni și preoți. În plus, chiar și îmbălsămarea regilor morți presupunea o ședință complexă de "tratament cosmetic". Iar mostre despre creme, parfumuri și alte produse cosmetice găsim încrustate în pereții templelor, într-un timp în care hârtia nu fusese încă inventată.
În Evul Mediu arta cosmetică era rezervată mai ales familiilor nobiliare, cu toate că existau și produse cosmetice accesibile femeilor de rând, în principal extrase din anumite plante sau ciuperci pe care le puteai culege și prepara singur. Iar astăzi, evident, avem o serie întreagă de cosmetice de lux, cosmetice scumpe și cosmetice ieftine, accesibile practic tuturor și care, lucru interesant, încep tot mai mult să se întoarcă la rădăcini, adică să folosească drept ingrediente de bază plante și substanțe naturale, în locul celor artificiale.
Așa că, pe scurt, arta de a se face frumoase este una dintre cele mai vechi preocupări ale femeilor și n-o să dispară cu una, cu două, indiferent câți ghizi de dezvoltare personală ne vor spune că adevărata frumusețe vine din interior. Ceea ce totuși s-a schimbat în direcția asta a fost definiția frumuseții, dependentă de cultura țării sau continentului în cauză și cutumele epocii. Dar despre standardele de frumusețe, mereu în schimbare, poate cu o altă ocazie.
