Am terminat nu demult serialul Secret Diary of a Call Girl, sau, în traducere, Jurnalul unei dame de companie. Protagonista, interpretată de minunata Billie Piper (poate o știți din Doctor Who), începe prin a ne spune deschis și fără perdea că e o escortă de lux, o damă de companie, o prostituată sau o târfă, putem s-o numim cum dorim, cuvintele sunt doar semantică. După care suntem invitați în viața ei, atât profesională cât și personală.
Pentru că da, și escortele au viața lor privată, pe care de regulă urmăresc s-o ferească de ochii clienților, la fel cum urmăresc să-și pună la adăpost profesia de indiscreția familiei și a prietenilor. Din acest motiv, Hannah, adică eroina noastră, se numește Belle pe internet și folosește un telefon separat pentru a-și programa întâlnirile. Evident, lucrurile se complică atunci când cele două planuri nu pot fi ținute perfect separate și, de exemplu, cel mai bun prieten al ei află cu ce se ocupă, sau, tot de exemplu, îl confundă pe un tip obișnuit cu un client nou, pentru că aveau același nume. Serialul e o dramă cu note comice sau o comedie cu accente dramatice, indiferent cum vreți să-l luați, și e foarte mișto.
Scenariul are la bază blogul și cărțile scrise de către Brooke Magnanti sub pseudonimul Belle de Jour (identitatea ei reală a fost descoperită în 2009), așadar este bazat pe fapte reale, fără ca asta să-l limiteze la capitolul imaginație și ficțiune. Așadar, filmul este o îngemănare de real și artistic, având o forță de expresie considerabilă. Aflăm, pe parcursul lui, că printre calitățile unei dame de companie care se respectă trebuie să se numere, pe lângă frumusețe, senzualitate, dezinhibare sau discreție, și capacitatea de a-l asculta pe celălalt, pentru că uneori clientul nu vrea sex, ci doar o interlocutoare care să-l înțeleagă, sau chiar de a-l citi, în scopul de a-i îndeplini și cele mai ascunse fantezii, pe care nici măcar nu îndrăznește să și le exprime. N-o să vă divulg care sunt aceste fantezii, dar vă spun că ele fac deliciul multor episoade.
După cum v-ați putea aștepta, există și scene de sex, chiar multe, cel puțin una per episod, deci vedem multe perechi de sâni și acte sexuale *aproape* explicite, dar nu e vorba nici de vulgarități, nici de o sexualitate brută sau de autobază, nici de erosul specific filmelor pornografice, ci mai degrabă de sex privit într-o notă comică, amuzantă. Mie unul mi-au plăcut.
Episoadele durează cam 20 de minute.
Pentru că da, și escortele au viața lor privată, pe care de regulă urmăresc s-o ferească de ochii clienților, la fel cum urmăresc să-și pună la adăpost profesia de indiscreția familiei și a prietenilor. Din acest motiv, Hannah, adică eroina noastră, se numește Belle pe internet și folosește un telefon separat pentru a-și programa întâlnirile. Evident, lucrurile se complică atunci când cele două planuri nu pot fi ținute perfect separate și, de exemplu, cel mai bun prieten al ei află cu ce se ocupă, sau, tot de exemplu, îl confundă pe un tip obișnuit cu un client nou, pentru că aveau același nume. Serialul e o dramă cu note comice sau o comedie cu accente dramatice, indiferent cum vreți să-l luați, și e foarte mișto.
Scenariul are la bază blogul și cărțile scrise de către Brooke Magnanti sub pseudonimul Belle de Jour (identitatea ei reală a fost descoperită în 2009), așadar este bazat pe fapte reale, fără ca asta să-l limiteze la capitolul imaginație și ficțiune. Așadar, filmul este o îngemănare de real și artistic, având o forță de expresie considerabilă. Aflăm, pe parcursul lui, că printre calitățile unei dame de companie care se respectă trebuie să se numere, pe lângă frumusețe, senzualitate, dezinhibare sau discreție, și capacitatea de a-l asculta pe celălalt, pentru că uneori clientul nu vrea sex, ci doar o interlocutoare care să-l înțeleagă, sau chiar de a-l citi, în scopul de a-i îndeplini și cele mai ascunse fantezii, pe care nici măcar nu îndrăznește să și le exprime. N-o să vă divulg care sunt aceste fantezii, dar vă spun că ele fac deliciul multor episoade.
După cum v-ați putea aștepta, există și scene de sex, chiar multe, cel puțin una per episod, deci vedem multe perechi de sâni și acte sexuale *aproape* explicite, dar nu e vorba nici de vulgarități, nici de o sexualitate brută sau de autobază, nici de erosul specific filmelor pornografice, ci mai degrabă de sex privit într-o notă comică, amuzantă. Mie unul mi-au plăcut.
Episoadele durează cam 20 de minute.
