N-am înțeles niciodată utilitatea unui ceas de mână. Indiferent că vorbim de niște ceasuri de mana originale sau de niște simple ceasuri de duzină, la 60 de lei bucata, pe care vânzătorul de la standul de electronice ți le laudă ca și cum ar fi niște ceasuri de lux, marca Q&Q, pentru oameni cu pretenții, deci indiferent de tipul ceasului în cauză, n-am înțeles la ce-ți folosește el practic. Îți arată ora exactă? Bun, dar acum ești tot timpul cu nasul în telefon. Iar telefonul nu mai este doar telefon de mult, că e simultan micro-calculator și măsurător de puls și aparat de luat amprenta și robot de bucătărie, multifuncțional ce include și afișajul orei exacte, pe care o poate sincroniza la fracțiune de secundă, pe baza sateliților, oferindu-ți astfel precizia pe care niciun ceas de mână, fie el cu cel mai bun mecanism cu cuarț, nu ar putea s-o egaleze.
Hai să zicem că înțeleg, până la un anumit punct, considerentele cumpărării unui ceas frumos pentru iubita ta, deoarece că un ceas de dama elegant și asortat cu ținuta vestimentară încetează să fie un simplu instrument de măsură a timpului, devenind, la mâna posesoarei ei, o minunată podoabă sau bijuterie. Într-adevăr, un ceas ales cu inspirație și bun gust poate contribui la rafinamentul de ansamblu al femeii în cauză și nici măcar nu trebuie ca pentru asta să fie gravat pietre prețioase sau să aibă brățară din aur. Este suficient să fie un ceas de damă făcut de o firmă care se respectă, că toate sunt minunate. Dar ăsta e un caz particular, iar purtatul ceasului la bărbați e puțin o altă poveste.
Și că veni vorba de ceasuri de mână scumpe și ceasuri de mână ieftine, nu am înțeles niciodată de ce, dacă tot ți-ai cumpăra un ceas, ai dat mii de euro pe unul de lux, în locul unuia mult mai ieftin, no-name. Am văzut, e adevărat, reclame cu Rolex la recentele turnee la care a participat Simona Halep, Italian Open și Roland Garros, dar reclama nu este un garant sau substitut al utilității. Iar trofeul cucerit de sportiva noastră nu se datorează faptului că timpul în care s-a antrenat a fost ținut de un ceas produs de o anumită firmă și nu de alta, oricât s-ar strădui Rolex să ne întipărească în minte această asociere.
Nu am înțeles niciodată utilitatea unui ceas de mână, până când am primit o bicicletă. Odată însă ce am început să pedalez, am realizat că nu pot scoate telefonul din buzunar de fiecare dată când vreau să văd cât e ora. Și că vreau să știu ora exactă mult mai des și să cronometrez cât de repede mă deplasez de la punctul A la punctul B și implicit cam cu ce viteză merg. Și cea mai simplă și elegantă soluție în lipsa unei biciclete cu cronometru ar fi, evident, purtarea unui ceas de mână. Așa că acum s-ar putea să-mi cumpăr unul.
Mă înșel rar, dar când o fac, recunosc. Acum, îmi mai doresc să înțeleg și utilitatea unui ceas bărbătesc de lux din perspectiva de accesoriu ce emană masculinitate și se asortează cu costumul Versace al unui afacerist de succes. Tot ce îmi mai trebuie pentru asta e să devin un afacerist de succes. :)
Hai să zicem că înțeleg, până la un anumit punct, considerentele cumpărării unui ceas frumos pentru iubita ta, deoarece că un ceas de dama elegant și asortat cu ținuta vestimentară încetează să fie un simplu instrument de măsură a timpului, devenind, la mâna posesoarei ei, o minunată podoabă sau bijuterie. Într-adevăr, un ceas ales cu inspirație și bun gust poate contribui la rafinamentul de ansamblu al femeii în cauză și nici măcar nu trebuie ca pentru asta să fie gravat pietre prețioase sau să aibă brățară din aur. Este suficient să fie un ceas de damă făcut de o firmă care se respectă, că toate sunt minunate. Dar ăsta e un caz particular, iar purtatul ceasului la bărbați e puțin o altă poveste.
Și că veni vorba de ceasuri de mână scumpe și ceasuri de mână ieftine, nu am înțeles niciodată de ce, dacă tot ți-ai cumpăra un ceas, ai dat mii de euro pe unul de lux, în locul unuia mult mai ieftin, no-name. Am văzut, e adevărat, reclame cu Rolex la recentele turnee la care a participat Simona Halep, Italian Open și Roland Garros, dar reclama nu este un garant sau substitut al utilității. Iar trofeul cucerit de sportiva noastră nu se datorează faptului că timpul în care s-a antrenat a fost ținut de un ceas produs de o anumită firmă și nu de alta, oricât s-ar strădui Rolex să ne întipărească în minte această asociere.
Nu am înțeles niciodată utilitatea unui ceas de mână, până când am primit o bicicletă. Odată însă ce am început să pedalez, am realizat că nu pot scoate telefonul din buzunar de fiecare dată când vreau să văd cât e ora. Și că vreau să știu ora exactă mult mai des și să cronometrez cât de repede mă deplasez de la punctul A la punctul B și implicit cam cu ce viteză merg. Și cea mai simplă și elegantă soluție în lipsa unei biciclete cu cronometru ar fi, evident, purtarea unui ceas de mână. Așa că acum s-ar putea să-mi cumpăr unul.
Mă înșel rar, dar când o fac, recunosc. Acum, îmi mai doresc să înțeleg și utilitatea unui ceas bărbătesc de lux din perspectiva de accesoriu ce emană masculinitate și se asortează cu costumul Versace al unui afacerist de succes. Tot ce îmi mai trebuie pentru asta e să devin un afacerist de succes. :)
